Ciupercile trunchiului si ale ramurilor, prevenire si combatere

Bolile scoartei, trunchiului si coletului sunt produse de diferite ciuperci ce se raspandesc in masa in perioada de vegetatie. Ciupercile trunchiului si ale ramurilor ataca pomii si cauzeaza cancere, cei mai predispusi fiind pomii aflati in declin, care au depasit perioda de rodire maxima. Pomii ce prezinta rani mecanice din diverse cauze si cei debilitati sunt de asemenea tinta atacurilor acestor ciuperci.

Tratarea pomului este dificila si de multe ori incompleta, asadar, este mai eficienta si usoara prevenirea aparitiei ciupercilor decat combaterea lor.

Iasca fagului (Fomes fomentarius)

Acesta ciuperca se dezvolta si pe trunchiuri moarte, dar in special pe trunchiurile vii le diferitilor arbori foiosi precum fag, ulm, carpen, stejar, frasin, plop, salcam, castan etc. Se intalneste tot timpul anului si produce un putregai alb al lemnului.

Ciuperca ataca alburnul, apoi patrunde in duramen, unde are loc atacul principal. Lemnul atacat putrezeste si se coloreaza initial in brun-inchis. Ulterior, tot lemnul putrezeste, devine casant si crapa.

Combaterea este foarte dificila. Prevenirea atacului poate fi efectuata prin masuri fitosanitare.

Ciuperca cu branhii (Schizophyllum commune)

Ciuperca saprofita, se dezvolta pe majoritatea foioaselor si provoaca putrezirea lemnului. Se intalneste si la pomii fructiferi. Miceliul ciupercii se dezvolta intre scoarta si lemn si distruge cambiul, alburnul si duramenul. Ramurile atacate se usuca si se rup usor.

Pentru prevenirea atacului, trebuie evitata ranirea arborilor.

Gheba de radacini (Armillaria mellea)

Este o specie polifaga, fiind foarte pagubitoare pentru majoritatea coniferelor, arborilor oiosi, pomilor fructiferi si plantelor erbacee. Se instaleaza pe exemplare de toate varstele si provoaca putrezirea alba a lemnului.

Arborii atacati prezinta frunzisul ingalbenit, iar ramurile se usuca, mai ales spre varful coroanei. De asemenea, pe radacina sau in apropierea coletului se observa rasina. In cursul anului, prezenta ciupercii se recunoaste dupa miceliul sau sub forma de evantai.

Cancerul deschis al ramurilor (Neonectria ditissima syn. Nectria galligena)

Este intalnit in livezile pomicole, pepiniere, gradini si parcuri, pe pomi sau plante ornamentale. Cancerul deschis al ramurilor este specific marului dar si altor specii precum fag, tei, salcam, artar, nuc, salcam japonez etc. Ciuperca ataca scoarta pomului sau arborelui, provocand ulceratii, iar rana se cufunda in interior si provoaca moartea ramurii sau a pomului, daca ulceratia este pe tulpina.

De regula, plagile canceroase provocate de aceasta ciuperca se formeaza in dreptul unui mugure sau al unei leziuni produse mecanic, de catre insecte (Eriosoma lanigerum), prin taieri, grindina sau alte ciuperci.

La locul infectiei apare o pata mica, brun-rosiatica, ce se extinde atat la suprafata cat si in profunzime. Scoarta, la inceput neteda, se brazdeaza, iar la un stadiu mai avansat, se exfoliaza si lemnul ramane descoperit. Scoarta sanatoasa reactioneaza producand in fiecare primavara un val de tesut de acoperire la periferia acestor portiuni. Astfel, marginile plagii se ingroasa. Cand tesutul de acoperire se opreste din crestere inainte sa acopere rana, aceasta evolueaza in „cancer deschis”. Cand tesutul reuseste sa acopere rana complet, aceasta avand aspectul unui nod umflat, se formeaza asa-numitul „cancer inchis”. In timp, zona canceroasa se extinde si poate inconjura partial sau total ramura, care se usuca de la locul atacului in sus.

Masuri de prevenire si combatere:

Pentru prevenirea aparitiei ciupercii, se procura material saditor certificat. Uneltele horticole se dezinfecteaza, necrozele si cancerele de pe tulpini se vor extirpa pana la tesutul sanatos iar ranile se badijoneaza cu solutie pe baza de cupru si apoi cu mastic. Ramurile afectate care au fost taiate se distrug prin ardere.

De regula, prin efectuarea tratamentelor pentru prevenirea infectiilor cu Venturia inaequalis sunt protejate caile de patrundere a sporilor de Nectria galligena.

Putrezirea coletului (Phytophthora cactorum)

Este o boala cunoscuta in diferitele zone de cultura a marului, dar in literatura de specialitate mai sunt mentionate si speciile: par, cais, prun, nuc, cires, coacaz, agris, afin si capsun.

Boala se manifesta pe tulpina, ramuri si fructe. De regula, atacul incepe deasupra punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarta capata culoarea violet si in timp devine brun-cenusie. Tesutul de sub scoarta este rosu sau brun, de consistenta spongioasa. In conditii favorabile de caldura si umiditate mare, ciuperca poate ataca tulpina de jur-imprejur. Atacul pe fructe se manifesta printr-o pata bruna, cu contur neregulat. Ciuperca patrunde in pulpa fructului si determina putrezirea acestuia.

Masuri de prevenire:

Metodele agrotehnice de prevenire a bolii recomanda fertilizarea echilibrata cu ingrasaminte, irigarea in cantitati corespunzatoare, fara ca apa sa balteasca, eliminarea plantelor gazda pentru Phytophthora cactorum si evitarea producerii de leziuni pomului.

Cancerul marului si parului (Phomopsis mali syn. Diaporthe perniciosa)

Ataca marul, parul, prunul, ciresul, vita de vie etc. Ciuperca ataca ramurile, determinand aparitia cancerelor, in special la nivelul punctului de altoire. Atacul masiv poate provoca debilitarea pomului si poate afecta scoarta pe circumferinta trunchiului. Boala este favorizata de umiditate atmosferica ridicata.

Putregaiul negru (Sphaeropsis malorum)

Ciuperca ataca in special marul si parul, rareori caisul, ciresul, prunul. Determina aparitia cancerelor prin leziunile provocate de ger, insecte, taieri, punctul de altoire. Boala este favorizata de umiditatea ridicata. Sursa infectiei este reprezentata de fructele mumificate din pomi si cancerul scoartei.

Pastrav de nuc (Polyporus squamosus)

Este o ciuperca anuala, saprofita si parazita, instalandu-se atat pe trunchiurile arborilor vii cat si pe trunchiurile uscate. Creste solitara sau in grupuri, pe trunchiurile nucului, ulmului sau altor arbori de esenta tare. Este intalnita in special primavara, in aprilie-mai, dar se poate gasi si vara sau toamna.

Palaria poate atinge diametrul de 60 cm, este in forma de evantai, cu o scobitura adanca in zona de insertie a piciorului. Culoarea palariei variaza intre galben si brun si este acoperita cu solzi maronii ce tind sa se inchida la culoare in timp. Piciorul este scurt, orientat catre scoarta arborelui.

Ciuperca provoaca un putregai alb al trunchiului sau ramurilor pe care se instaleaza. La inceput, lemnul devine fragil, spongios, ulterior formandu-se cavitati in partea atacata. Astfel, lemnul se poate rupe usor. De regula, fructul ciupercii (palaria) apare pe o rana a trunchiului sau ramurii, ciuperca patrunzand in lemn prin intermediul acestei rani.

Masuri de prevenire si combatere:

In cazul aparitiei acestei ciuperci, se indeparteaza fructificatia ciupercii, se curata portiunea afectata si se trateaza cu fungicide cuprice. Pentru protejarea zonei ranite, se aplica mastic.

Uscarea ramurilor (Nectria cinnabarina)

Boala apare pe ramurile pomilor, arbustilor fructiferi si la speciile forestiere ce sunt expuse temperaturilor scazute sau atacului de insecte si diferite ciuperci. Atacul apare in perioada de vegetatie si se manifesta prin uscarea ramurilor si a scoartei, ce sunt apoi acoperite de pustule miceliene rosiatice. Ciuperca patrunde in scoarta si lemn si consuma lignina, lemnul prezentand culoare albicioasa datorita celulozei ramase. Transmiterea de la un an la altul se face prin intermediul miceliului de rezistenta, iar raspandirea in perioada de vegetatie se realizeaza cu ajutorul sporilor.

Masuri de prevenire si combatere:

Ramurile uscate si debilitate se inlatura iar ranile se dezinfecteaza cu fungicide cuprice si se ung cu mastic. Se recomanda aplicarea rationala a ingrasamintelor si respectarea tehnologiei de cultura in functie de specie.

Uscarea cenusie a ramurilor (Fusicoccum amygdali)

Este o boala frecvent intalnita la piersic si cais, producand pagube importante. Ciuperca patrunde prin ranile provocate de taieri, atacul unor insecte sau grindina. Atacul se manifesta pe lastarii de un an, incepand din primavara si continuand in cursul anilor urmatori. In jurul mugurilor sau la baza lastarilor noi apare cate o pata de culoare brun-roscata sau brun-inchis. Simptomele sunt insotite de prezenta cleiului. Pe frunze, apar pete brune, mari, de forma neregulata. Fructele atacate putrezesc. Ciuperca produce toxina fusicoccina, care duce la uscarea mugurilor si a lastarilor afectati.

Ciuperca rezista in ramurile atacate, primavara formand fructificatii si spori. In urma producerii unor rani, sporii asigura instalarea ciupercii si producerea de noi infectii.

Masuri de prevenire si combatere:

Tratamentele efectuate toamna, dupa caderea frunzelor si primavara, inainte de umflarea mugurilor, pot limita atacul acestei ciuperci. La aparitia bolii, se recomanda indepartarea si distrugerea materialului afectat si aplicarea de tratamente cu fungicide cuprice.

Uscarea ramurilor (Valsa leucostoma)

In tara noastra, boala este intalnita in livezile batrane si neingrijite de prun, cais, piersic. Ramurile pomilor atacati prezinta frunze mici, reduse ca numar, de culoare galbena, ce cad prematur. Aceste ramuri se usuca de la varf spre baza. Pe scoarta lastarilor apar pete cenusii sau cafenii, ce se extind. La atacul puietilor, boala poate provoca uscarea in totalitate. Pe ramurile atacate se constata aparitia scurgerilor de clei si a fructificatiilor ciupercii, sub forma unor discuri albicioase.

Infectia pe ramurile tinere se manifesta sub forma unor zone decolorate si adancite, ce prezinta zonalitati concentrice inchise si deschise la culoare. De regula, aceste pete apar in jurul mugurilor uscati din timpul iernii. Sunt predispusi la atac lastarii de un an, situati in centrul coroanei. Atacul pe trunchi si ramuri mai batrane se manifesta prin cancere insotite de clei in exces.

Ciuperca ierneaza in scoarta ramurilor sub forma de ciuperca de rezistenta. Primavara se formeaza sporii ce vor asigura noile infectii.

Metode de prevenire si combatere:

Ramurile atacate se indeparteaza iar ranile produse in urma taierilor se trateaza cu fungicide cuprice si se aplica mastic, in vederea protejarii acestor zone. Pentru protejare pomilor de atacul acestei ciuperci, se recomanda combaterea daunatorilor, aplicarea corecta a taierilor de formare a coroanei, cultivarea de soiuri rezistente la frig, fertilizarea si udarea corecta a pomilor.

Combaterea ciupercilor aparute la pomi

Lucrarile de ingrijire presupun curatarea scoartei si scorburilor in perioada de repaus vegetativ. Scoarta se razuieste cu unelte speciale pana se indeparteaza tesutul mort, lichenii si muschii. Dupa razuire se face un tratament cu o solutie concentrata si se aplica pe partile razuite. Pentru obtinerea solutiei, se poate utiliza Zeama Bordeleza (300-500 g fungicid la 10 l apa), Champ (150 g fungicid la 10 l apa), Funguran (150 g fungicid la 10 l apa). Operatiile se fac cu atentie pentru a nu rani portiunea vie a scoartei. Scorburile se curata si se dezinfecteaza cu aceeasi solutie. Pe ranile provocate, se aplica mastic.

bine-de-stiut-pomi-licheni-

Licheni (Xanthoria parietina)

Speciile de licheni sunt foarte numeroase si diverse, de-a lungul timpului identificandu-se peste 13.000 de specii. In ultimii ani s-au facut numeroase studii si descoperiri in ceea ce priveste conditiile de aparitie si crestere a acestora. Cele mai multe specii de licheni prefera conditii de lumina si umiditate ridicate si temperaturi moderate. Astfel, se pot intalni la diferite altitudini si conditii climatice. S-au identificat si specii care se adapteaza foarte usor si rezista in conditii mai vitrege (zone alpine, arctice sau desert) prin reducerea metabolismului pentru perioade lungi de timp. Cele mai multe specii de licheni sunt sensibile la poluare, prezenta sau absenta lor fiind astfel un indicator al calitatii aerului.

Ce sunt lichenii?

Lichenii sunt un grup aparte de organisme ce rezulta in urma convietuirii permanente dintre o ciuperca si o alga. Corpul vegetativ rezultat este complet diferit din punct de vedere morfologic, structural si fiziologic fata de cei doi parteneri ce realizeaza simbioza.

Ciuperca nu isi poate produce singura hrana, deci este dependenta de o alta forma de viata. Algele verzi poseda pigmentul verde, clorofila, deci pot face fotosinteza si pot produce substante nutritive. Alga inconjurata de ciuperca ii furnizeaza acesteia hrana necesara sa existe. Astfel, lichenii isi produc singuri hrana necesara si nu se hranesc cu scoarta pomilor, ci o folosesc doar ca suport.

Lichenii si pomii

Licheni sunt frecvent intalniti pe trunchiurile si ramurile pomilor deoarece scoarta acestora asigura un loc propice pentru colectarea luminii, apei si substantelor din aer. Ii intalnim si pe pomii sanatosi, dar in cele mai multe cazuri, lichenii se localizeaza pe pomii batrani, in declin sau care prezinta conditii de stres. Ii intalnim mai des pe trunchiurile si ramurile pomilor batrani deoarece acestia prezinta coroana partial defoliata, asigurand astfel mai multa lumina lichenilor. De asemenea, scoarta exfoliata, rugoasa reprezinta un suport mai bun pentru acestia.

Adesea, prezenta lichenilor este asociata cu cauza bolilor pomilor. Studiile au demonstrat ca ciuperca din componenta lichenilor nu este daunatoare pomului insa alte ciuperci pot penetra tesutul mort si afecta lemnul pomului. Astfel, tesutul mort al pomului trebuie indepartat.

Chiar daca nu dauneaza in mod direct, lichenii reprezinta gazda pentru ciuperci patogene si insecte. Portiunile pe care s-au instalat licheni se pot curata prin razuire, portiunea se trateaza cu un fungicid cupric si se panseaza cu mastic.