Cires, informatii despre plantare si lucrarile de ingrijire

Ciresul (Prunus avium) este cultivat inca din cele mai vechi timpuri, datorita fructelor sale delicioase. Ciresele sunt primele fructe proaspete ce apar primavara. Acesta este raspandit in toate zonele geografice ale tarii. Pomul dezvolta o radacina puternica, tulpina este dreapta, cu scoarta neteda ce se exfoliaza. Frunzele sunt mari, aspre si cu marginile zimtate. Florile sunt albe, lung pedunculate. Fructele au o mare valoare alimentara. Acestea contin: apa, vitamine (A, C, complexul B), fier, magneziu, potasiu, zinc si zaharuri. Coditele de cires au proprietati terapeutice.

Particularitati de crestere si fructificare

Cresterea radacinilor este influentata de proprietatile solului. Partea aeriana creste greu in primii ani de la plantare. Acesta formeaza natural coaroane aerisite si bine luminate. Din mugurii floriferi se formeaza inflorescente ce contin 2-4 flori. Inflorirea are loc dupa aproximativ 15 zile cu temperaturi de peste 8 grade Celsius. Polenizarea la cires este entomofila autosterila. Pentru ca polenizarea sa se desfasore normal, este necesara plantarea mai multor soiuri in livada. Pentru o recolta buna trebuie sa se polenizeze 30% din numarul de flori de pe pom. Ciresul produce primele fructe dupa 3-4 ani, iar dupa 5-6 ani atinge potentialul de productie. O livada de cires poate ramane pe rod timp de 30-40 ani.

Cerintele fata de clima si sol

Ciresul este un arbore iubitor de caldura. Se dezvolta bine in zona dealurilor mici si mijlocii. Acesta are un repaus profund si nu este afectat (foarte rar) de ingheturile tarzii. In faza de deschidere a florilor, ciresul rezista la temperaturi de – 2 grade Celsius. Ciresul se dezvolta bine in zonele unde cad 600-700 mm precipitatii pe an. Apa stagnanta din sol determina asfixierea radacinilor. Umiditatea excesiva in faza de coacere-parga determina craparea fructelor. Este o specie iubitoare de lumina. Se recomanda plantarea pe versantii cu expozitie sudica. Pe terenurile umbrite, fructele au o calitate redusa, iar ramurile se degarnisesc rapid. Prefera solurile adanci, permeabile, cu o textura usoara. Nu suporta solurile grele, umede si reci.

Pregatirea terenului

Terenul trebuie ales cu grija deoarece ciresul nu suporta stagnarea apei. Parcela pe care se va infiinta livada trebuie sa aiba expozitie sudica sau sud-estica, iar randurile de pomi trebuie sa fie orientate pe directia nord-sud, astfel se va asigura o cantitate mare de lumina pe toata perioada zilei. Terenul se lucreaza conform regulilor generale. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, puteti aplica o erbicidare totala.

Solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd, compost, mranita). Se recomanda scarificarea terenului, pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela, dupa care terenul trebuie sa fie bine nivelat.

Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului.

Pichetarea este operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom, mai exact, in locul de plantare a pomilor se introduce un tarus. Ciresul nu se planteaza dupa visin, cires, nectarin, piersic, prun sau alte samburoase (decat dupa 5 ani).

Plantarea

Perioada optima de plantat este toamna, atunci pomul suporta cel mai bine transplantarea si porneste mai usor in vegetatie primavara. Pentru asigurarea polenizarii, se planteaza cel putin trei soiuri diferite, in randuri alterne. In sistem clasic, se pot implementa doua scheme de plantare: 5 metri distanta intre randuri si 4 metri distanta intre pomi pe rand sau 6 metri distanta intre randuri si 5 metri distanta intre pomi pe rand (pentru soiure cu vigoare mare). In cazul culturilor intensive, in functie de vigoarea pomilor, distantele de plantare orientative sunt de 4 metri distanta dintre randuri si 2-3 metri distanta intre pomi pe rand. Puietii de cires se vor procura din pepiniere sau statiuni pomicole autorizate.

Inainte de plantare puietul trebuie pregatit pentru noile conditii din livada.

Pentru a stimula dezvoltarea radacinilor acesteaa se fasoneaza. Operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a mentine un sistem radicular cat mai sanatos. Radacinile necrozate se inlatura complet, iar cele sanatoase se scurteaza cu 7-8 cm.

Fasonarea se realizeaza doar daca puietul de cires a fost scos din sol recent.

Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, gunoi de grajd proaspat si apa. Stratul de mocirla ajuta la acomodarea pomului cu noile conditii din sol si mentine umiditatea din jurul radacinilor. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii.

Plantarea propriu zisa

Aceasta etapa incepe prin saparea gropii. Daca terenul nu a fost lucrat, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte si sa aiba urmatoarele dimensiuni: 100 x 100 x 80 cm. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. In acest caz, groapa va avea urmatoarele dimensiuni: 50 x 50 x 50 cm.

Pamantul scos din partea superioara a gropii se amesteca cu gunoi de grajd bine descompus si se introduce la baza gropii. Introduceti in groapa puietul de cires, astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza. La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Punctul de altoire sa fie la 3 cm deasupra solului si orientat spre nord. Daca punctul de altoire este acoperit de pamant, altoiul va emite radacini proprii. Dupa plantare solul se uda bine, iar langa puieti se introduce un tutore.

Lucrarile de intretinere

In primavara, se asigura necesarul de apa, iar livada se mentine curata. Solul din jurul pomilor se sapa si se acopera cu gunoi paios. Pe langa conservarea apei, stratul de mulci determina cresterea activitatii microbiene din jurul radacinilor. In primavara, se desfac materialele de protectie din jurul pomilor si se asigura necesarul de apa. In cazul livezilor de cires tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial si se acopera cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere. Intervalul dintre pomi se mentine curat deoarece buruienile consuma apa si nutrientii necesari pomilor. In primii trei ani de vegetatie nu se folosesc erbicide.

Taierile

La cires, taierile se executa in fiecare an. Se adopta urmatoarele sisteme de coroane: piramida mixta, vasul intarziat, palmeta etajata, iar pentru visin forma de tufa. Aceste lucrari asigura productii constante si o durata cat mai mare de exploatare a plantatiei. In prima primavara de la plantare, toti lastarii se scurteaza la 60-90 cm de la nivelul solului. In toamna, se aleg 3 lastari amplasati uniform pe pom, ce vor forma scheletul viitoarei coroane, iar restul cresterilor se elimina. Lastarul axului principal se taie deasupra unui mugure orientat spre exterior.

In al doilea an de la plantare, cei 3 lastari alesi se scurteaza la inaltimea de 1.2 m de la nivelul solului.

Toti lastarii lacomi si cresterile vegetative luxuriante se elimina.

In al treilea an se alege cate o ramura de prelungire pentru cei trei lastari alesi.

Acestea trebuie sa fie orientate spre exterior si scurtate la lungimea de 60 cm. Se suprima toti lastarii lacomi si concurenti cu ramurile principale. Daca ramurile anuale nu depasesc lungimea de 80 cm, ele nu se scurteaza. Pe partea superioara a lor pot fi muguri de rod. Ramurile anuale se vor scurta (daca e cazul) pentru a norma productia. Ranile cu diametrul mai mare de 2 cm se vor acoperi cu mastic.

Ciresul suporta bine taierile din timpul vegetatiei (in verde). In luna iunie lastarii lungi de 20-30 cm se ciupesc. Aceasta operatiune stimuleaza dezvoltarea mugurilor de rod si reduce vigoarea pomului. Dupa aceasta operatiune se elimina lastarii lacomi. In luna august (dupa recoltare) taierile se fac dupa principiile de baza. Aceste taieri pot inlocui taierile din timpul repausului vegetativ.

Dupa formarea coroanei (1-4 ani) taierile se reduc. In urmatorii ani ( anii 5-10) pomul isi mentine forma si capacitatea de fructificare. In acesta perioada taierile constau in eliminarea lastarilor lacomi, limitarea inaltimii si eliminarea ramurilor ce se intersecteaza. Dupa 9-10 ani de rod, pomul se va regenera prin taieri severe. Se elimina treptat ramurile vechi de 5-6 ani, pentru a stimula dezvoltarea ramurilor noi.

Stimularea fructificarii

Aceste operatiuni stimuleaza pomul sa produca mai multe fructe, sa intre pe rod mai repede sau sa dezvolte lastari mai puternici:

• Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitiei naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Aceasta operatiune se realizeaza cu precadere in faza de maturitate a pomilor. In aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei.

• Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala. Aceasta operatiune determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile vegetative sunt predominante.

• Arcuirea ramurilor: prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinate sub orizontala (descent). Aceasta operatiune determina stoparea sau incetinirea cresterii in lungime a ramurii si garnisirea ei cu muguri de rod. Pomi cararoa li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.

• Incizia transversala: intreruperea vaselor liberiene printr-o taietura fina cu o lama ascutita. Taietura se face deasupra unui mugure.

• Incizia longitudinala: se executa o taietura fina pe lungimea trunchiului. Aceasta operatiune ajuta la cresterea in grosime a trunchiului.

• Torsionarea: consta in rasucirea unei ramuri sau o unor lastari. Aceasta operatiune stimuleaza fructificarea.

• Frangerea ramurilor: Se practica in cazul ramurilor care au o orientare neprotrivita. Fructificarea apare rapid pe ramurile frante.

Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat. Buruienile se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol sau se pot elimina chimic. Erbicidarea se face cu produse omologate, cu grija, pentru ca vaporii de solutie sa nu ajunga pe frunzele de cires. In primii trei ani de la plantare nu se folosesc erbicide.

Irigarea

Avand in vedere faptul ca ciresul este o specie sensibila la umiditatea excesiva din sol, irigarea trebuie efectuata astfel incat apa sa nu balteasca si numai in corelare cu umiditatea solului la momentul respectiv. Metodele de irigare recomandate sunt: irigarea prin picurare si irigarea prin microaspersie (sub coroana pomilor).

Protejarea pomilor impotriva inghetului

Din cauza conditiilor meteo instabile din ultimii ani, pomi fructiferi sunt deseori afectati de ingheturile tarzii din primavara. Acestea pot compromite recolta, de aceea, pentru a proteja pomii, se poate avea in vedere tehnica fumigatiei. Cand se anunta temperaturi scazute, in livada se ard materiale usor de aprins (adunate in gramezi), care produc o cantitate mare de fum (cauciuc, paie, gunoi de grajd, smoala, turba etc.). Astfel, stratul de fum ce se formeaza deasupra livezii nu permite degajarea caldurii din sol si mentine astfel o temperatura mai ridicata la nivelul trunchiului/coroanei pomilor. Este foarte importata mentinerea focului pe intreaga durata a noptii, in special inaintea rasaritului, atunci cand temperaturile scad drastic. Aceasta operatiune poate proteja pomii de temperaturi pana la -3 grade Celsius.

Fertilizarea

Administrarea de ingrasaminte (dozajul, raportul elementelor) se va face numai dupa o analiza chimica a solului, completata de diagnoza foliara. Ciresul reactioneaza bine atat la ingrasamintele granulare, cat si la cele foliare.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Starea fitosanitara a plantatiei este foarte importanta. Efectuarea tratamentelor fitosanitare conform calendarului specific pot reduce semnificativ aparitia bolilor si daunatorilor.

Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 grade Celsius.

In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Solutia se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Aceste tratamente se aplica in zile fara precipitatii, cu temperaturi peste 6-7° C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol, ce actioneaza impotriva daunatorilor ce pot ierna in scoarta pomului.

Recoltarea

Fructele de cires se recolteaza atunci cand au ajuns la maturitatea deplina. Momentul optim pentru recoltare se stabileste in functie de marimea si culoarea fructului, fermitatea pulpei, continutul in zaharuri etc. Daca recoltarea nu se face la timp, fructele se stafidesc in pom. Ciresele se recolteaza cu codita, manual. Pastrarea fructelor se face in camere frigorifice si se vor spala doar inainte de consum.