Plantele legumicole se caracterizeaza, in general, prin cerinte ridicate fata de apa, atat in desfasurarea normala a proceselor vitale, cat si in dezvoltarea normala a partii comestibile. Continutul in apa reprezinta 75-95% din greutatea totala a plantei si de aeea in timpul verii sunt necesare cantitati mari de apa, in special pentru formarea partilor care se consuma.
Lipsa apei sau existenta acesteia in cantitati insuficiente influenteaza negativ desfasurarea normala a fotosintezei, intensifica respiratia determinand in final scaderea productiei si deprecierea calitativa a acesteia.
Consumul de apa al legumelor depinde si de conditiile de cultura. Astfel, frunzele si fructele se caracterizeaza printr-un continut mai mic de apa decat radacinile si tulpinile, iar semintele contin numai 7-17% apa.
Continutul mediu de apa al plantelor:
Specia |
% apa |
Specia |
% apa |
Ardei |
86-90 |
Pepene verde |
89-90 |
Cartof |
75 |
Ridichii luna |
96.8 |
Castravetii |
96-97 |
Sfecla rosie |
90.4 |
Ceapa |
84-86 |
Spanacul |
93 |
Conopida |
93 |
Sparanghelul |
93-94 |
Gulia |
96 |
Tomate |
93 |
Salata |
96 |
Telina |
92 |
Morcovul |
89 |
Varza alba |
93 |
Pepene galben |
92-95 |
Vinete |
92-92 |
Radacinile ingrosate (morcov, patrunjel, pastarnac, sfecla rosie, telina), precum si bulbii de ceapa au un continut mai ridicat in apa, iar pepenii verzi si castravetii au cel mai mere continut de apa in fructele lor.
Prin intermediul apei, tesuturile isi pastreaza fragezimea. Exista insa multe specii legumicole care isi pierd cu usurinta fragezimea, in cazul unei umiditati scazute, ofiliindu-se si depreciindu-se sub raport calitativ. Asa este cazul castravetilor, radacinoaselor, salatei, spanacului, fasolei pastai.
Mecanismul principal prin intermediul caruia se regleaza circulatia apei in planta este capacitatea de absorbtie si de pierdere a apei. Acestea sunt determinate, pe de-o parte de gradul de dezvoltare a sistemului radicular, si pe de alta parte de marimea, numarul si dimensiunea stomatelor din frunze.
Sistemul radicular este diferit dezvoltat la speciile legumicole. Astfel, dovleacul exporeaza pana la 100 m³ de sol, sfecla rosie 10-16 m³, iar ceapa numai 0.3 m³. In general insa, majoritatea speciilor legumicole au un sistem radicular slab dezvoltat.
Aparatul foliar la unele specii (dovleac, dovlecel, castravete, varza) este mai dezvoltat decat la altele (ceapa, ustutoi, morcov). Astfel, forma si segmentarea frunzelor de ceapa, usturoi, sparanghel, morcov, pepene verde, dimensiunea mica a stomatelor la unele soiuri de varza si fasole verde, ca si prezenta stratului de ceara la ceapa si usturoi sunt adaptari ce contribuie la reducerea transpiratiei si la o relativa rezistenta la uscaciune.
Plantele legumicole cer o cantitate de apa cu atat mai mare cu cat caldura este mai mare si lumina mai puternica. In cantitate prea mare, apa micsoreaza rezistenta plantelor la boli si daunatori, determinand craparea si putrezirea fructelor la tomate, craparea capatanilor la varza, aparitia tulpinilor ingrosate la gulie.
Daca apa balteste un timp mai indelungat va provoca asfixierea radacinilor si chiar moartea plantelor. Iata de ce o atentie sporita acordata irigarii prin brazde, cat si irigarii prin aspersiune si picurare, nivelarii si modelarii terenurilor este imperativa.
Consumul de apa variaza in functie de faza de vegetatie, inregistrand o crestere de la germinare si pana la recolatare. Astfel, consumul zilnic la inceput este redus, de 10-30 g/planta si creste pe masura formarii aparatului de absorbtie si de asimilare, ajungand in perioada de vara la 240 gr la morcov, 340 gr la fasole, 480 gr la varza timpurie si 640 gr la tomate.
Morcovul are nevoie de o cantitate de apa mai mare in sol in timpul rasaritului si a acumularii substantelor de rezerva in radacini. Alternanta unor perioade de uscaciune si umiditate conduce la craparea radacinilor tuberizate.
Cerintele fata de umiditatea din sol a plantelor legumicole in diferite faze de vegetatie:
Cultura |
Faza de vegetatie |
Cerinte fata de apa din sol |
Morcov pentru radacina |
-de la semanat la rasarit |
-mari |
-de la rasarit la inceputul ingrosarii radacinii |
-moderate | |
-in timpul acumularii substantelor de rezerva in radacini |
-mari | |
-dupa ingrosarea radacinii pana la recoltare |
-moderate | |
Ceapa din arpagic |
-in timpul cresterii si formarii bulbilor |
-mari, apoi moderate |
-dupa formarea bulbilor pana la recoltare |
-reduse | |
Tomate |
-de la plantat la formarea fructelor |
-moderate |
-in timpul formarii si cresterii fructelor |
-mari | |
Vinete |
-in cursul perioadei de vegetatie |
-mari |
Ardei |
-dupa plantare, la inradacinare |
-reduse |
-in timpul cresterii si dezvoltarii plantelor |
-moderate | |
-in timpul inflorii si cresterii fructelor |
-mari |
Telina pentru radacini, o consumatoare de apa, necesita umiditate suficienta pe o adancime in sol de 25-40 cm.
Ceapa necesita o umiditate ridicata in stratul superficial al solului, reactionand favorabil la udari dese si cu norma mici in perioadele secetoase. Excesul de umiditate in atmosfera favorizeaza atacul de mana, iar daca dupa inmuierea tulpinilor false umiditatea din sol este ridicata se produce o depreciere si o scadere a rezistentei la pastrare a bulbilor, cauzata de formarea de noi radacini.
Tomatele au cerinte moderate pana la formarea fructelor, dupa care nevoia de apa creste. Nu se aplica udari in perioada maturarii fructelor, deoarece se produce craparea lor. Ardeiul prefera irigarea permanenta cu cantitati mici, dar frecvente.
Speciile legumicole sunt afectate atat de lipsa apei din sol, cat si de seceta atmosferica.
In general, din aprilie pana in mai, udarile se fac la intervale de 10-12 zile cu norme de 3-4 m³/100 m², in perioada calda, iar din mai pana in septembrie cu norme de 3.5-5 ³/100 m² la intervale de 4-10 zile.
Toamna in perioada septembrie-noiembrie, udarile se fac cu norme de 4-5 m³/100 m² la intervale mai mari, de 10-30 zile. Aceste valori sunt orientative si pot fi modificate, in functie de aportul precipitatiilor cazute.
Apa utilizata pentru udatul culturilor legumicole trebuie sa aiba o temperatura apropiata de temperatura solului, vara avand valori de 20-22ºC si toamna de 10-15ºC.
Cele mai bune ape utilizate la udarea culturilor de legume sunt cele provenite din iazuri, cursuri de apa, bazine mari de acumulare. Apa scoasa din fantani si puturi forate fiind rece si neaerisite, poate fi folosita la udarea plantelor legumicole numai dupa ce este incalzita in bazine sau condusa pe canale pentru aerisire si incalzire.
Apele provenite din retelele de canalizare a marilor orase pot fi utilizate numai dupa epurare la udatul acestor culturi legumicole de la care produsul util se consuma dupa o prealabila fierbere. Aceasta, deoarece aceste ape pot contine germeni patogeni daunatori organismului uman.
Cantitatea de apa utilizata la udatul legumelor depinde si de tipul si structura solului. Astfel, pe soluri usoare se aplica cantitati de apa mai mari decat pe cele grele. Nu se recomanda ca udarile sa se faca pe timp calduros (la ora pranzului) deoarece socul produs plantelor de apa mai rece conduce la o sensibilizare a plantelor. De aceea este bine ca udatul sa se faca dimineata sau seara si chiar noaptea.