Catina, cum sa plantezi si sa ingrijesti acest arbust fructifer

Catina alba sau Catina de rau (Hippophae rhamnoides) este o specie rustica, intalnita frecvent in zonele de deal si de munte din Romania. Este o specie cu o plasticitate ecologica foarte ridicata. Catina rezista la ger, seceta si vant. Creste si se dezvolta pe terenurile saraturate, acide sau nisipoase. Poate ameliora terenurile erodate si fixeaza versantii sau taluzurile. Fructele de catina contin cantitati mari de vitamine si elemente nutritive indispensabile organismului uman (C, A, B, K, fier, calciu, sodiu, magneziu) si din acest motiv catina este utilizata in industra farmaceutica si alimentara.

particularitatiParticularitatile de crestere si fructificare

Catina este un arbust fructifer care in conditii naturale creste sub forma de tufa, cu o inaltime cuprinsa intre 1,5 si 5 m. In zonele cu climat aspru (altitudini mari sau zonele aride) acesta planta creste sub forma de tufa taratoare. Este o planta unisexuat dioca. Plantele barbatesti sunt mai viguroase, cresterile anuale sunt mai lungi, au o culoare mai inchisa, iar mugurii sunt vizibil mai dezvoltati. Florile barbatesti se formeaza pe ramurile anuale si sunt organizate in formatiuni numite conuri, de culoare bruna.  Acestea infloresc mai devreme decat plantele femeiesti. Plantele femeiesti infloresc odata cu aparitia frunzelor, iar florile sunt grupate in inflorescente de tip racem. Mugurii femeiesti sunt mai compacti si sunt dispusi mai rar pe ramuri. Perioada de inflorire este cuprinsa intre martie si aprilie.  Polenizarea se realizeaza cu ajutorul vantului, din acesta cauza, in plantatie, raportul dintre plantele barbatesti si cele femeiesti este de 1:8.

Tulpina arbustului este verzuie si neteda, iar cu timpul se inchide la culoare. De asemenea, catina prezinta numerosi spini, ascutiti si foarte rezistenti, prezenti pe toate organele vegetative ale plantei. Frunzele sunt mici, dispuse altern si sunt acoperite cu solzi de culoare cenusie.

Sistemul radicular este bine dezvoltat, atat pe verticala, cat si pe orizontala si are capacitate de drajonare. De asemenea, radacinile secundare formeaza simbioze cu bacteriile ce fixeaza azotul atmosferic. Hifele ciupercii patrund in interiorul radacinii prin perisorii absorbanti printr-un proces de atractie chimica. Bacteriile se dezvolta in interiorul nodozitatilor si fixeaza azotul atmosferic, facandu-l accesibil pentru planta. La randul sau arbustul asigura bacteriei seva elaborata necesara cresterii si dezvoltarii.

Fructul este o baca de culoare portocalie, carnoasa. Acesta isi incepe procesul de maturare in prima parte a lunii august si isi incheie acest proces la sfarsitul lunii octombrie. In perioada de maxima productie, cantintatea de fructe recoltata ajunge in jurul valorii de 25 tone/ha. Dupa 18 – 20 ani, plantatia intra in declin, iar productiile scad semnificativ.

Cerinte fata de clima si sol

Aceasta specie are cerinte ridicate fata de lumina iar in conditii de umbra coroana se degarniseste rapid. Nu este pretentioasa fata de temperatura. Suporta bine gerul din timpul iernii, rezistand pana la – 40 si nu este afectata de canicula din timpul verii, suportand temperaturi de pana la + 45. Valorifica bine toate tipurile de sol, inclusiv pe cele erodate, nisipuri, piertrisuri, dar nu suporta solurile cu exces de umiditate.

Alegerea si pregatirea terenului

pregatire-terenDesi are o plasticitate ecologica ridicata, productii ridicate se obtin pe terenuri cu expozitie sudica, plane, cu o permeabilitate ridicata si fertile. PH-ul solului nu trebuie sa fie sub valoarea de 5,5, iar solurile nu trebuie sa prezinte exces de umiditate. Se pot obtine rezultate bune pe solurile aluvionare din apropierea raurilor, dar apa freatica sa fie la adancimea mai mare 1,5 m. Terenul pe care se va infiinta viitoarea plantatie se cultiva in anul anterior infiintarii cu cereale paioase. Urmatoarea etapa este reprezentata de strangerea resturile vegetale, iar in timpul verii, se realizeaza o scarificare la adancimea de 60 – 70 cm. In toamna, se realizeaza o aratura de 25 – 35 cm.  Dupa aceasta etapa urmeaza o trecere cu grapa cu discuri pentru ca plantarea sa se poata realiza intr-un sol maruntit.

Plantarea

pichetare

Perioada optima de plantat este toamna, in cursul lunii octombrie. Daca din anumite motive plantarea nu se poate realiza toamna, putem efectua acesta operatiune primavara devreme. Distantele de plantare se aleg in functie de tehnologia de cultura aplicata plantatiei. In cazul terenurilor aflate in panta, distantele intre randuri sunt mai mici. Exemple: 3 m distanta intre randuri si 2 m distanta intre plante pe rand, 4 m distanta intre randuri si 2,5 m distanta intre plante pe rand sau 4 m distanta intre randuri si 1,5 m distanta intre plante pe rand. Dupa stabilirea schemei de plantare se realizeaza pichetarea terenului, operatiune ce consta in marcarea printr-un tarus a pozitiei fiecarei plante pe teren. Pichetarea terenului trebuie sa tina cont de raportul dintre plantele mascule si cele femele de 1 : 8. Astfel, rezulta ca 12% din plantele trebuie sa fie mascule. Indivizii barbatesti se vor planta pe directia vantului permanent pentru a asigura raspandirea polenului.

groapa-catinaUrmatoarele etape sunt reprezentate de saparea gropilor si plantarea propriu-zisa. Gropile trebuie sa aiba dimensiunea de 40 x 40 x 40 cm si se pot realiza manual sau cu ajutorul agregatului format din tractor si burghiu. In fiecare groapa se administreaza 8 – 10 kg de gunoi de grajd bine descompus si 40 – 50 g ingrasamant complex de tip NPK. Aceste ingrasaminte se amesteca cu solul scos din groapa. Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor, cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a netezi ranile de pe radacina. Radacinile moarte se inlatura complet, iar cele vii se scurteaza la 20-22 cm. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Pentru a favoriza prinderea arbustilor, se realizeaza mocirlirea radacinilor. Sistemul radicular se introduce intr-un amestec de consistenta smantanii, format din pamant galben, balegar de bovine si apa.

Plantarea se realizeaza astfel incat radacinile sa fie asezate rasfirat in groapa, iar planta trebuie sa fie in pozitie verticala. Se recomanda efectuarea plantarii de catre doua persoane. O persoana tine planta in pozitia recomadata, iar cea de-a doua persoana astupa groapa si taseaza usor solul din jurul plantei. Cele mai cunoscute soiuri de catina sunt: Clara, Mara, Dora, Cora, Andros, Maracineni 1, Delta 1, Delta 3, Serpeni 11, Victoria, Auras, Ovidiu, Tiberiu, Pitesti 1, Pitesti 2.

Lucrarile de intretinere

In primii doi ani de la plantare trebuie acordata o atentie deosebita intretinerii solului din plantatie. Plantele tinere deprotectie-rozatoare catina sunt foarte sensibile la imburuienare, prezenta buruienilor afectandu-le grav cresterea si dezvoltarea. Terenul se mentine curat prin prasile repetate realizate manual sau mecanizat. Este interzisa folosirea erbicidelor in primii ani pentru ca plantele de catina sunt sensibile la aceste substante. Lucrarea se poate face mecanizat, cu discul, grapa sau freza. Solul trebuie mobilizat pe adancimea de 8 – 10 cm pentru a nu distruge radacinile arbustilor. In zonele in care exista pericolul atacului de rozatoare, trunchiul se va proteja cu benzi de hartie, plase etc.

Dupa aceasta perioada (doi ani) radacinile plantelor de catina incep sa formeze nodozitatiile, ce vor capta azotul din atmosfera si il vor pune la dispozitia plantelor. Arbustii au nevoie de acest element pentru realizarea proceselor de crestere, dezvoltare si fructificare. Incepand cu anul al treilea, plantatia are nevoie de fertilizare suplimentara. Se recomanda aplicarea a 150 kg/ha azotat de amoniu, 200 kg/ha superfosfat  si 100 kg/ha sare potasica, anual. Daca exista posibiliatea, se pot aplica 20 – 30 t/ha gunoi de grajd, la 3 – 4 ani.

irigareO lucrare importanta ce asigura productii ridicate si constante este reprezentata de irigare. In primii doi ani, aportul supliementar de apa asigura cresterea si formarea coroanei, dar creste si gradul de prindere a plantelor. Irigatiile trebuie sa mentina umiditatea la un nivel de 80 – 90% in cazul solurilor grele si mijlocii, iar la cele cu textura usoara umiditatea trebuie mentinuta la o valoare de 60 – 70%. Normele de udare sunt calculate in functie de proprietatile solului si de conditiile climatice. Acestea au valori cuprinse intre 300 si 400 metri cubi pe hectar. Se recomanda ca irigarea sa se realizeze prin aspersiune sau prin picurare.

De asemenea, taierile reprezinta o lucrare importanta in tehnologia de cultura a catinei. Aceste lucrari au ca scop formarea coroanei, favorizarea fructificarii si permit realizarea lucrarilor de intretinere si recoltare mult mai usor. Catina suporta bine taierile si se poate conduce sub diferite forme. In plantatiile comerciale, cele mai intalnite forme sunt coroana globuloasa si coroana aplatizata. Taierile se realizeaza anual, deoarece formatiunile de rod migreaza spre exteriorul coroanei, iar plantele se degarnisesc rapid. Taierile se realizeaza odata cu recoltarea fructelor, iar daca este necesar, se definitiveaza in perioada de repaus vegetativ.

taieri-catinaFormarea coroanei globuloasa: Imediat dupa plantare se alege axul central si se scurteaza la o treime din lungimea sa. In anul al doilea si al treilea se urmareste formarea ramurilor de schelet. Acestea se insereaza pe ax la o distanta de aproximativ 30 cm (intre ele) si trebuie sa fie dispuse in alternanta. In urmatorii ani se va finaliza formarea coroanei si va incepe aplicarea taierilor de fructificare. In acest caz cea mai simpla metoda este taierea la cep a cresterilor vegetative si a celor de rod de pe o parte a coroanei, iar in anul urmator taierile se vor efectua pe partea opusa a coroanei. Astfel in fiecare an coroana se va intineri si va produce fructe.

Formarea coroanei aplatize: Formarea incepe tot de la plantare. Se alege o tulpina principala si doua sarpante pozitionate pe directia randurilor. Axul central se scurteaza la 30 – 40 cm inaltime si impreuna cu cele doua brate formeaza primul etaj al coroanei. In anii urmatori se aleg alte doua sarpante, aflate la 25 – 30 cm distanta de primul etaj si se formeaza urmatoarele etaje ale coroanei. Lastarii de prelungire ai sarpantelor se scurteaza cu o treime din lungimea lor pentru a favoriza garnisirea. Pe sarpante se vor dezvolta ramurile de semischelet. Acestea se raresc la 12  – 15 cm una de alta si se scurteaza la aproximativ 30 cm.

Combaterea bolilor si daunatorilor reprezinta o veriga in tehnologia de cultura a catinei. Pentru mai multe informatii despre bolile si daunatorii ce afecteaza cultura de catina, precum si informatii despre metodele de combatere ale acestora, click aici.

Recoltarea

recoltareRecoltarea reprezinta una din cele mai complexe lucrari efectuate intr-o plantatie de catina. Frunctele sunt dispuse apropiat in jurul ramurilor, imbracandu-le ca un manson. Fructele sunt foarte bine prinse de ramuri si in timpul recoltarii se pot vatama. Pe de alta parte, acesta prindere puternica de ramuri permite prelungirea recoltarii chiar pana primavara devreme. Momentul optim de recoltare se stabileste in functie de destinatia productiei si de metoda de recoltare. In conditiile din Romania culesul se poate realiza de la sfarsitul verii pana la sfarsitul toamnei. Recoltarea se poate realiza manual, mecanizat sau prin taierea ramurilor. Recoltarea manuala se realizeaza de catre lucratori si are o eficienta scazuta deoarece un lucrator poate sa culeaga 15 – 20 kg de fructe pe zi. Recoltarea mecanizata este cea mai eficienta si se realizeaza cu un dispozitiv ce scutura tufele de catina, iar fructele cad pe membrane de polietilena asezate pe sol. Pe langa aceste doua metode, se poate practica recoltarea prin taierea ramurilor. Ramurile incarcate cu fructe se taie si se transporta in spatii special amenajate, unde fructele se desprind de pe ramuri. Aceasta metoda are o eficienta medie (20 – 30 kg/muncitor), dar nerealizata corect poate influenta negativ productiile din anii urmatori.

Alătură-te discuției:

*

Buna! Ai nevoie de ajutor?

Am nevoie de ajutor