Putregaiul – identificare si combatere

putregaiul

Putregaiul se caracterizeaza prin descompunerea in profunzime a tesuturilor atacate sub actiunea agentilor fitopatogeni. Aceste modificari sunt produse de unele bacterii si ciuperci patogene. In functie de conditiile climatice si consistenta organelor afectate putregaiurile pot fi umede si uscate.

Innegrirea bazei tulpinii si putregaiul umed al tuberculilor de cartof (Erwinia carotovora pv. atroseptica)

Boala se poate manifesta atat in camp, cat si in timpul depozitarii, pierderile de tuberculi ajungand la 50-60%.

Simptome

Plantele provenite din tuberculi infectati, raman mai mici, cu tulpini debile, cu ramuri erecte si indoite spre axul principal. Foliolele sunt rasucite spre fata inferioara , sunt rigide, de culoare verde-galbuie cu luciu metalic.

Baza tulpinilor este subtiata, innegrita, iar tesuturile din aceasta zona prezinta un putregai moale. Interiorul bazei tulpinii este brun si moale. Fasciculele vasculare sunt de culoare mai inchisa. Plantele bolnave se smulg usor, nu produc tuberculi sau acestia sunt afectati de putregai umed.

In sectiune printr-un tubercul atacat, se constata o coloratie roz-violacee a inelului de vase, situal la cativa milimetri sub coaja. Intr-un stadiu mai avansat al bolii incepe solubilizarea amidonului, formandu-se in tuberculi caverne pline cu un mucilagiu bacterian, ce emana un miros neplacut de acid butiric. In final, pulpa tuberculului se descompune in intregime.

In depozitele umede, neaerisite, cu temperatura moderata, boala evolueaza rapid determinand putrezirea in masa a tuberculilor.

Agentul patogen este Erwinia carotovora pv. atroseptica.

Bacteria se transmite de la un an la altul cel mai adesea prin tuberculi infectati, folositi la plantare si prin resturile vegetale ramase in camp dupa recoltare.

Raspandirea in timpul vegetatiei se face prin insecte, prin melci, prin apa provenita din ploi sau irigatii, prin unelte, etc. Infectia se realizeaza prin rani, lenticele sau stoloni.

Profilaxie

Ca masuri profilactice se recomanda sa se evite plantarea in soluri grele, umede, sa se respecte rotatia culturilor, astfel incat pe terenul infectat, cartoful sau alte plante pentru care agentul patogen manifesta afinitate, sa nu revina mai devreme de 4 ani.

La plantare sa se foloseasca numai tuberculi sanatosi, cultivarea de soiuri rezistente, combaterea daunatorilor de sol, cartofii destinati pastrarii sa fie recoltati la maturitate deplina, adunarea si arderea resturilor vegetale ramase pe camp dupa recoltare.

Inainte de depozitare, tuberculii vor fi sortati, iar in depozite se va mentine temperatura de 1-4º C si umiditatea de 70-80%, asigurandu-se o buna aerisire.

Putregaiul sau caderea plantutelor din rasadnita si sere (Pythium debaryanum)

Este una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli care apare in rasadnite si sere inmultitor. Agentul patogen este polifag si ataca plante din familii botanice diferite.

Simptome

Filamentele miceliene din sol patrund prin stomate in regiunea hipocotila a plantutelor. In urma infectiilor, apar in dreptul coletului pete brune, care se intind cuprinzand coletul si baza tulpinitei, care se subtiaza si se inmoai.

Frunzele se ofilesc, iar plantutele cad la pamant si putrezesc. In conditii de temperatura si umiditate ridicata, boala are un caracter acut, astfel ca in 2-3 zile pot fi atacate si distruse toate plantutele din rasadnita.

Atacul este mai periculos cu cat se produce mai aproape de faza de germinare si rasarire a plantutelor, apoi pe masura ce ele cresc, devin tot mai rezistente la atacul ciupercii.

Agentul patogen este Pythium debaryanum. Ciuperca care se transmite prin rani sau prin strapungerea activa a peretilor celulari. Putrezirea tesuturilor atacte se datoreaza unei enzime pectolitice secretate de agentul fitopatogen.

Dupa distrugerea tesuturilor vegetale, patogenul duce o viata saprofita, prin modificarea rapida a sistemului enzimatic.

Profilaxie

Intrucat perioada critica a bolii se limiteaza la stadiul de plantute, masurile preventive trebuie sa asigure ferirea rasadurilor de infectii, pana la transplantarea lor in camp. O importanta deosebita, in cazul acestei boli, o are dezinfectarea pamantului din rasadnita sau inlocuirea lui cu pamant necontaminat.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

In timpul rasaririi si dezvoltarii rasadurilor se va evita excesul de umezeala si se va asigura o buna aerisire a plantelor.

In combaterea chimica a agentului fitopatogen se aplica fungicide specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Monilioza sau putregaiul brun, putregaiul negru si mumifierea fructelor de semintoase (Monilinia fructigena)

Boala se manifesta la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este mai periculoasa pentru mar si par. Monilioza produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite.

Simptome

Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori, fructe, formele de atac imbracand aspecte diferite in functie de faza de vegetatie si evolutia conditiilor climatice.

Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, frunzele si florile se brunifica si se usuca.

Atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori, apar mici pernite de culoare cenusie- galbuie ce reprezinta sporodochiile ciupercii. Mai tarziu, cand fructele au ajuns la dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa.

Atacul pe fructele mature este cel mai frecvent si cel mai pagubitor. In aceasta faza se poate intalni sub 3 forme de manifestare: putregai brun, putregai negru si mumifiere.

Putregaiul brun apare pe vreme calda si ploioasa. Pe fructele atacate apar pete brune care se intind in suprafata si cuprind pulpa in intregime. Pe suprafata fructelor cu putregai brun apar sporodochii (micelii cu conidiofori si conidii) dispuse sub forma de cercuri concentrice. Fructele atacate de putregaiul brun cad in cursul verii.

Putregaiul negru apare pe vreme racoroasa si ploioasa. In aceasta situatie fructele se innegresc si putrezesc. Ele au epicarpul stralucitor, dar nu prezinta sporodochii. Aceasta forma de atac apare deseori in depozite.

Mumifierea fructelor apare pe vreme calda si secetoasa. In aceasta situatie fructele atacate se deshidrateaza, se intaresc, devin pietroase si raman atarnate de pomi si in timpul iernii. In aceste fructe se formeaza sclerotii ciupercii, care sunt organe de rezistenta ale aparatului vegetativ.

Agentul patogen este Monilinia fructigena f.c. Monilia fructigena.

Ciuperca supravietuieste in timpul iernii, cel mai frecvent sub forma de stome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate.

Primavara, in conditii favorabile de mediu, miceliu creste si formeaza sporodochii pe care se formeaza conidiofori cu conidii ce produc infectii primare. Conidiile sunt diseminate de vant, de apa de ploaie, insecte. Ajunse pe fructele tinere germineaza si produc un filament de infectie care de cele mai multe ori patrunde prin rani produse de diferiti factori abiotici (grindina, vant) si biotici (intepaturi de insecte).

Profilaxie

Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Tratamente in cursul perioadei de vegetatie cu fungicide specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor de samburoase

Monilioza samburoaselor este o boala raspandita si pagubitoare, producand pagube cifrate intre 30-50% din productia de fructe, putand duce treptat la uscarea pomilor.

Simptome

Sunt atacate atat fructele, cat mai ales florile, frunzele si ramurile tinere in timpul primaverii. Florile de la varful ramurilor tinere in cea mai mare parte se ofilesc, se brunifica si se usuca, dar nu cad.

De asemenea, frunzele tinere se usuca incepand de la varf si atarna in jos, simptom cunoscut sub denumirea de „vestejire moniliana” sau „boala stindard”.

Pe organele atacate apar sporodochiile ciupercii sub forma unor mici pernite constituite din miceliu si spori. Acest aspect parazitar este caracteristic pentru tara noastra in special pe visin, cires, piersic si migdal si este periculos decat atacul pe fructe.

Pe fructe, boala se manifesta prin putregai brun si mumifiere. Simptomele sunt asemanatoare cu cele produse de Monilinia fructigena la semintoase, cu deosebire ca sporodochiile formate pe fructe sunt risipite pe toata suprafata fructului.

Fructele atacate se desprind de pe ramuri si cad pe pamant, unde continua sa putrezeasca. La prun sporodochiile produc perforarea epicarpului, iar sucul zaharat se scurge in afara, lipind fructele intre ele. Pachetele de fructe putrezite si mumificate raman prinse pe ramuri, fiind vizibile in coroana pomilor in cursul repausului vegetativ.

Agentul patogen este Monilinia laxa f.c. Monilia laxa.

Ciuperca ierneaza sub forma de strome miceliene in fructele si scoarta ramurilor atacate, de asemenea conidiile rezista la temperaturi scazute in proportie de 60-70%.

Primavara, in conditii favorabile de mediu (temperatura si umiditate), miceliul creste si formeaza sporodochii sau conidiile germineaza si produc infectii primare. In anii cand perioada infloritului este lunga si umiditatea ridicata, infectia se produce in masa. Aceasta are loc prin stigmat, de unde miceliul patrunde in stil, apoi in ovar producand ofilirea florilor, deseori prin pedunculul fructelor miceliul trece in scoarta ramurilor.

In fructele mature, miceliul ciupercii patrunde prin intepaturile si ranile produse de ploi cu grindina.

Profilaxie

Se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri.

Tratamente in cursul perioadei de vegetatie cu fungicide specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Putregaiul alb al florii soarelui (Sclerotinia sclerotiorum)

Boala este una dintre cele mai raspandite si pagubitoare pentru cultura florii soarelui, in unele tari inregistrandu-se pierderi de 60-90% din productie. Dintre speciile mai frecvent atacate fac parte sfecla, soia, lucerna, morcov, telina, patrunjel etc.

Simptome

Boala se manifesta in toate stadiile de dezvoltare a florii soarelui. La plantele tinere se observa o brunificare si putrezire a bazei tulpinilor. Plantele atacate in aceasta faza nu se mai dezvolta, cad pe pamant si mor.

Cand plantele sunt infectate mai tarziu, in preajma infloritului, atacul se localizeaza la baza tulpinilor, in regiunea coletului si pe radacini, din care cauza plantele se ofilesc.

Portiuni mari de tesut par oparite si se acopera pe vreme umeda cu un strat gros, paslos, alb cu aspect de vata. Acest strat reprezinta miceliul ciupercii. Atat la suprafata tulpinii, cat si in maduva, se diferentiaza scleroti pe suprafata miceliului.

Pe frunze, incepand de la baza limbului, se produce o alterare si o decolorare a tesuturilor care cuprinde si petiolul.

Atacul pe calatidiu incepe dupa dezvoltare completa a acestuia. Pe partea inferioara apare o pigmentatii bruna a tesuturilor, care putrezesc. Pe partea superioara, fertila, se dezvolta un miceliu alb, abundent, care se transforma destul de repede in scleroti negri, de forme si dimensiuni variate, in general mai mici decat cei din tulpini.

Agentul patogen este Sclerotinia sclerotiorum.

Transmiterea ciupercii de la un an la altul se realizeaza prin scleroti sau prin miceliul din tulpini si din semintele infectate. Sclerotii isi pot pastra capacitatea germinativa in sol timp de 6-8 ani.

In timpul vegetatiei, ciuperca se raspandeste prin miceliul uscat si faramitat. Acesta poate fi transportat de curentii de aer, insecte, pasari. Ajuns pe plantele sanatoase, in conditii favorabile de umiditate si temperatura, miceliul devine activ si produce noi infectii. De asemenea, miceliul in sol, poate trece de la o planta la alta.

Infectia are loc prin patrunderea miceliului prin stomate, rani sau strapungerea activa a tesuturilor plantelor.

Profilaxie

Preventiv se recomanda rotatia culturilor, evitarea terenurilor joase cu exces de umiditate, efectuarea de araturi adanci de toamna, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul vegetatiei se aplica tratamente chimice cu fungicide specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Putregaiul cenusiu al strugurilor (Botryotinia fuckeliana)

Boala se intalneste in toate tarile unde se cultiva vita de vie, distrugand toamna o buna parte din recolta, indeosebi in anii cu precipitatii abundente. Pagube importante se produc si pe butasii altoiti, in perioada fortatului, in scoala de vite, precum si in timpul stratificarii vitelor.

Simptome – Putregaiul cenusiu al strugurilor

Putregaiul cenusiu se manifesta mai putin pe frunze, lastari si ciorchini tineri, dar foarte frecvent pe boabele mature, aproape de cules. Pe frunze apar pete galbui la inceput, apoi, devin rosietice. In dreptul lor, pe ambele fete ale limbului se dezvolta un puf cenusiu, pulverulent, constituit din fructificatiile ciupercii.

Frunzele puternic atacate se rasucesc, se desprind si cad de pe lastari. Pe lastari boala se dezvolta numai in conditii de umiditate ridicata. Infectia incepe de la noduri, unde apar pete albicioase sau galbui-deschis, care se alungesc de-a lungul internodurilor.

Tesuturile atacate se acopera cu un puf cenusiu, asemanator cu cel de pe frunze. Uneori, in acest puf, se formeaza corpusoare negre, mici, ovoide, care sunt sclerotii ciupercii.

Butasii altoiti pusi la stratificat in nisip umed sunt atacati la punctul de altoire, unde se dezvolta sclerotii ciupercii, care impiedica sudura dintre altoi si portaltoi.

Atacul cel mai pagubitor este pe boabe in timpul maturarii.

La inceput, pe suprafata lor se observa pete mici, care se maresc repede patrunzand si in interiorul pulpei bobului.

Petele sunt galben-cenusii sau rosii-violacei. Boabele infectate se inmoaie, crapa si se acopera cu un puf abundent, cenusiu-bruniu, pulverulent. Se extinde de la un bob la altul, cuprinzand intreg ciorchinele, mai ales la soiurile cu boabe dese. Boala este favorizata de intepaturile insectelor, de prezenta ranilor produse de grindina, cat si de craparea pielitei bobitelor in parga, fenomen frecvent in timpul ploilor de toamna.

Din strugurii atacati se obtin vinuri slabe, cu o cantitate scazuta de alcool si care nu se preteaza la invechire si tragere la sticle.

In anumite zone, pe anumite soluri, pe anumite soiuri, ciuperca produce si asa numitul „putregai nobil”. Acesta sporeste concentratia in zahar a fructelor, deoarece miceliul ciupercii consuma o cantitate de apa din boabe.

Fructele atacate au o culoare vinetie, sunt mumifiate. Pe suprafata lor nu se mai formeaza sporulatia ciupercii. Mustul obtinut are o aroma deosebit de placuta, iar concentratia ridicata in zahar duce la obtinerea de vinuri licoroase, tari, de o calitate deosebita.

Acest „putregai nobil”, dorit de viticultori, scade insa productia de struguri cu peste 40%.

Agentul patogen este Botryotinia fuckeliana f.c. Botrytis fuckeliana. Atacul ciupercii este favorizat de o umiditate ridicata (peste 80%) in perioada de coacere a strugurilor si de temperatura cuprinsa intre 25-28º C. Atacuri intense se produc dupa ploi abundente insotite de grindina.

Pe organele atacate ciuperca formeaza microscleroti, negri, rigizi, de forma neregulata. Patogenul se transmite de la un an la altul prin scleroti, miceliu de rezistenta de pe cordele atacate si prin conidii, care pot supravietui la temperaturi scazute. Agentul patogen patrunde activ prin cuticula sau pasiv prin ranile plantei.

Profilaxie

Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente de vita de vie, combaterea insectelor care produc rani pe fructe, culegerea timpurie a viilor in toamnele ploioase si calde. Tratamentele cu fungicide se vor face imediat dupa scuturarea petalelor, cand ciorchinii capata forma caracteristica soiului, la intrarea in parga si cu 3 saptamani inainte de recoltare.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Putregaiul cenusiu al tomatelor (Botrytis cinerea)

Este o boala ce se intalneste frecvent in culturile de tomate din sere si solarii si mai rar in cele din camp.

Simptome – Putregaiul cenusiu al tomatelor

Atacul se manifesta pe toate organele supraterane ale plantelor. Primele simptome apar, de regula, pe frunzele de la baza plantelor. Pe frunzele batrane apar pete verzui sau galbui-verzui, care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica.

La suprafata tesuturilor atacate intr-o faza mai avansata a bolii apare un puf abundent de culoare cenusie, ce reprezinta partea asexuata a ciupercii respectiv conidioforii cu conidii. Conidioforii purtati de curentii de aer infecteaza celelalte organe ale plantelor (tulpini, fructe).

Pe tulpini atacul se manifesta cel mai frecvent la baza plantelor, prin aparitia unor pete adancite in tesut. Daca cuprind tulpina de jur-imprejur determina moartea plantelor. Pete asemanatoare pot sa apara la diferite niveluri ale tulpinii si plantele se ofilesc deasupra zonei de atac.

Forma cea mai grava a atacului se manifesta pe fructe. Se prezinta sub forma unui putregai umed si moale la locul de insertie al pedunculului. La suprafata acestuia se dezvolta din abundenta puful de conidiofori si conidii de culoare cenusie. Fructele atacate se desprind si cad pe sol.

Agentul patogen este Botrytis cinerea. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta, iar in timpul vegetatiei se raspandeste prin conidii.

Profilaxie

Ca masuri preventive se recomanda strangerea si distrugerea plantelor atacate, folosirea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul perioadei de vegetatie se aplica tratamente cu fungicide specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Putregaiul uscat al tuberculilor de cartof (Fusarium solani var. coeruleum)

Este o boala foarte frecventa care cauzeaza cele mai mari pierderi la cartofi in timpul depozitarii.

Simptome – Putregaiul uscat al tuberculilor de cartof

La inceputul atacului pe tuberculi apar pere brune, usor cufundate, de marime si forma variabila, in dreptul carora tesuturile sunt moi. Pulpa tuberculilor putrezeste si capata o culoare bruna-inchisa, apoi se usuca si se intareste.

In timp ce in interiorul pulpei apar caverne captusite cu miceliul ciupercii, la suprafata tuberculului, in dreptul petelor, se formeaza sporodochiile patogenului sub forma unor pernute pasloase, de culoare alba-roz sau galbena-albicioasa.

Treptat tuberculul atacat se zbarceste, isi micsoreaza mult volumul, pulpa transformandu-se intr-o masa tara, sfaramicioasa, de culoare alba-galbuie.

Agentul patogen este Fusarium solani var. coeruleum. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se realizeaza prin conidii, clamidospori si miceliul de rezistenta din plantele atacate.

Profilaxie

Rotatia culturilor pe o perioada de 5-6 ani, cu excluderea solanaceelor, folosirea la plantarea de tuberculi sanatosi, sortarea tuberculilor inainte de depozitare, asigurarea in timpul depozitarii a unei temperaturi cuprinse intre 1-3º C si a unei bune aerisiri, dezinfectarea depozitelor inainte de introducerea tuberculilor.

×

Te ajutăm
să ai grijă de plantele tale

Dacă nu ai găsit încă soluții în articolele noastre sau în discuțiile precendete, începe o discuție nouă iar specialiștii noștri îți vor sări în ajutor.

Discuție nouă despre

ÎNCEPE O DISCUȚIE DESPRE
Alege

Mărimea maximă a documentului este 60 Mo.

Adaugă
Ajută dacă atașezi câteva Imagini sau Clipuri maximum 15 sec

Informația ta:

Numele tău trebuie să conțină maxim 30 de caractere. Dacă dorești să transmiți detaliile problemei cu care te confrunți, te rugăm să completezi celelalte câmpuri.


Vrei să afli și mai multe?

Specialiștii noștri participă la discuțiile comunității botaniștii cu informații și soluții utile.
Dacă dorești, poți să începi o discuție despre problema cu care te confrunți.
Citește discuțiile