Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust fructifer, ce creste sub forma de tufa, inalt de 30-60 cm. Acesta este raspandit in general in zonele de munte. In cultura, se intalneste preponderent afinul cu tufa inalta. Soiurile cultivate de afin sunt in cea mai mare parte din specia Vaccinium corymbosum.
Acesta a fost introdus in cultura datorita fructelor sale. Fructele de afin (afinele) contin substante antibacteriene, antiseptice si un echivalent natural al insulinei. Pe langa aceste substante, fructele mai contin si calciu, sodiu, magneziu, proteine si vitaminte (A, C, B1, B2). Datorita acestor proprietati, afinele sunt recomandate in alimentatia persoanelor ce sufera de diabet, tulburari de vedere, inflamatii la nivelul aparatului respirator, asteroscleroza sau afectiuni ale sistemului digestiv.
Particularitati de crestere si fructificare la afin
Afinul creste sub forma de tufa, ce poate atinge pana la 1-2 m inaltime. Sistemul radicular se dezvolta superficial si poate ajunge la 40 cm adancime. Arbustul dezvolta numeroase tulpini din zona coletului, ce sunt aproximativ egale si fructifica in anul al doilea de la plantare. Tulpinile sunt slab ramificate, iar culoarea lor variaza, de la verde la rosu-maroniu. Mugurii vegetativi au forma triunghiulara si sunt amplasati pe ramurile anuale. Mugurii floriferi sunt rotunzi si se formeaza pe partea superioara a tulpinilor. Frunzele sunt eliptice, scurt pedunculate iar florile sunt grupate in inflorescente de tip racem. Planta de afin este o specie autofertila, cu fructul baca sferica, turtita, de culoare albastra si acoperita cu un strat de pruina (ceara).
Cerinte fata de clima si sol
Afinul este o specie rezistenta la temperaturi scazute, in functie de soi. In timpul repausului vegetativ rezista la temperaturi de -20℃, insa ingheturile tarzii distrug mugurii floriferi, determinand scaderea drastica a productiei. Arbustul este sensibil la seceta, dar si la excesul de umiditate din sol. Cele mai bune rezultate se obtin in zonele unde cad anual 800-1000 mm precipitatii, repartizate uniform pe timpul anului. Pe terenurile bine iluminate afinul fructifica abundent, dar suporta si terenurile usor umbrite. Fiind sensibil la curentii de aer, parcela pe care s-au plantat arbustii trebuie inconjurata de perdele de protectie. Un factor limitativ in cultura afinului il reprezinta solul, deoarece acest arbust creste si se dezvolta pe soluri acide, cu pH-ul cuprins intre 4,2 si 4,8. De asemenea, solul trebuie sa fie bine drenat si bogat in humus.
Pregatirea terenului
In cazul culturii de afin, cele mai bune culturi premergatoare sunt coniferele, care se dezvolta in mod natural pe soluri acide. De asemenea, daca solul corespunde din punct de vedere al aciditatii (pH de 4,5-5,5), pasunile si fanetele sunt bune premergatoare. Se pot utiliza cu succes, ca plante premegatoare, graul, ovazul, rapita, mustarul, fasolea si mazarea. Pregatirea terenului se realizeaza pana la inceputul lunii octombrie. Se va incepe cu indepartarea tuturor resturilor vegetale (atat de la suprafata solului cat si din sol) si distrugerea buruienilor. In vederea plantarii, se pot efectua gropi individuale sau santuri. In cazul solurilor predispuse la baltirea apei, se recomanda efectuarea biloanelor, de-a lungul randurilor de plantare.
Avand in vedere cerintele pentru pH ale soiurilor de afin, pregatirea locului de plantare implica administrarea unor materiale care sa imbunatateasca textura solului si sa mentina aciditatea acestuia la valori optime. Astfel, in gropile sau santul de plantare se pot adauga turba acida (cea mai recomandata), gunoi de grajd fermentat, rumegus de conifere. Se poate efectua amestecarea acestora cu pamantul scos din groapa sau santul de plantare, precum si adaugarea la baza gropii. Utilizarea suplimentara a ciupercilor de micoriza favorizeaza aprovizionarea plantei cu elementele minerale necesare. Astfel, se pot utiliza ingrasaminte speciale, ce se amesteca in pamantul din groapa/santul de plantare.
Plantarea
Materialul de plantat trebuie sa fie bine inradacinat si sa aiba inaltimea de 30-45 cm. Arbustii se vor procura doar din pepiniere sau statiuni de cercetare autorizate. Se recomanda plantarea mai multor soiuri, pentru o legare mai buna a fructelor. Considerand conditiile climatice din Romania, perioada optima de plantare este toamna (octombrie-noiembrie). Ca distante de plantare, la afin se recomanda 3 m intre randuri si 1 m intre plante, pe rand.
Inainte de plantare, se fasoneaza materialul saditor, eliminandu-se radacinile uscate sau deteriorate. Pentru a favoriza prinderea arbustilor, acestia se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa, de consistenta smantanii.
Plantarea propriu-zisa incepe cu pichetarea terenului (marcarea pe teren a locului fiecarui arbust) si efectuarea gropilor de plantare, cu dimensiunea de 40 x 40 x 40 cm. Planta se pozitioneaza astfel incat 5-10 cm din tulpina sa fie acoperiti de pamant. Dupa efectuarea plantarii, se taseaza pamantul din jurul arbustului pentru un contact cat mai bun intre pamant si radacini. Se recomanda mulcirea solului cu rumegus sau agrotextil, in benzi de 1,2 m latime, de-a lungul randului de plante. Spatiile libere dintre benzile mulcite se cultiva cu trifoi sau specii graminee.
Lucrari de intretinere la cultura de afin
In primul an dupa plantare, tulpinile se scurteaza la 3-4 muguri, pentru a stimula planta sa formeze lastari vigurosi, de la baza tufei. In al doilea an, cresterile verticale si viguroase se scurteaza la jumatate, in vederea ramificarii, iar cele slabe sau cu pozitie nefavorabila (oblice sau in afara tufei) se elimina.
In urmatorii 2-3 ani se procedeaza la fel, dar se scurteaza doar jumatate din tulpinile noi, pentru dispunerea etajata a productiei. Pentru a sprijini planta in dezvoltarea corespunzatoare a tufei, se recomanda ca in primii 2 ani de la plantare, se sa indeparteze mugurii de rod, daca acestia apar.
Produse recomandate
Plantele de afin au o capacitate mare de regenerare. Acestea formeaza anual tulpini noi, ce pot sa aglomereze tufa si sa creeze conditii favorabile pentru boli si daunatori. Din acest motiv, este recomandat ca tulpinile mai batrane de 5 ani sa fie taiate de la baza, precum si cele bolnave sau cu pozitii nefavorabile (cele aplecate spre intervalul dintre plante, cele cu vigoare slaba). Din noile cresteri, se pastreaza cele mai viguroase, in vederea fructificarii. In functie de situatie, pentru a nu aglomera planta, se efectueaza taieri de rarire si scurtare a ramurilor in partea superioara a tufelor.
Combaterea buruienilor
Pentru combaterea buruienilor, cel mai recomandat este utilizarea mulciului din rumegus sau agrotextil, in benzi de 1,2 m, pe lungimea randurilor de plante. Pe intervalele dintre randuri se pot aplica erbicide omologate sau se poate lucra superficial terenul.
Produse recomandate
Irigarea
Irigarea este obligatorie pentru cultura de afin, in zonele unde precipitatiile nu asigura necesarul de apa (minim 800 mm/an). In mod normal, 4-5 udari cu norme de 400-500 metri cubi/ha sunt suficiente. Irigatiile se aplica in faza de crestere a lastarilor, in faza de crestere a fructelor, cu trei saptamani inainte de recoltare si la o saptamana de la recoltare. Este recomandata si se poate utiliza cu succes irigarea prin picurare.
Toate organele afinului sunt sensibile la atacul ciupercilor, bacteriilor, virusurilor si al insectelor daunatoare.
In cazul plantatiilor intensive este necesara fertilizarea suplimentara. Se aplica anual ingrasamant complex NPK echilibrat, cu adaos de microelemente prin sistemul de irigare prin picurare (sau prin incorporare in sol, in functie de produs), esalonat, pe tot parcursul perioadei de vegetatie. Se pot aplica si fertilizari foliare cu produse specifice.
Produse recomandate
Pentru a sprijini plantele sa depaseasca perioadele de stres, se pot efectua fertilizari foliare si radiculare cu produse special destinate in acest sens.
Recoltarea la afin
In functie de soi si de conditiile de mediu, afinele se recolteaza de la sfarsitul lunii iulie pana la inceputul lunii octombrie. Deoarece fructele de afin se matureaza treptat, recoltarea se face in 3-4 etape, la intervale de 5-7 zile. Momentul optim de recoltare este semnalat de aparitia culoarii specifice, iar pielita fructelor devine elastica la apasare. Recoltarea se realizeaza dimineata sau seara. Afinele au o capacitate buna de pastrare. Comparativ cu fructele altor arbusti fructiferi, acestea rezista in depozite frigorifice timp de 4 saptamani.
Sfatul specialistului și încă 2 răspunsuri
