Viermele vestic al radacinilor de porumb este o specie originara din America iar in Europa a fost semnalata pentru prima data in 1992 si si-a extins permanent arealul. In Statele Unite ale Americii acest vierme este considerat unul dintre cei mai pagubitori pentru cultura de porumb, provocand pierderi anuale foarte mari. In tara noastra a fost semnalat prima data in 1996 in judetul Arad si s-a extinde continuu.
Adultii au corpul de culoare galbena spre verde si prezinta dimorfism sexual (femela se poate deosebi de mascul prin aspectul exterior). Femela are lungimea corpului de 4-6,8 mm si prezinta pe elitre 3 benzi longitudinale care se pot contopi. Antenele reprezinta circa ¾ din lungimea corpului iar abdomenul este ascutit la extremitate. Masculul are corpul de 4,4-6,6 mm lungime si antenele mai lungi decat corpul. Elitrele prezinta culoare mai intunecata in jumatatea anterioara iar abdomenul este rotunjit terminal. Oul este de culoare galbuie, oval. Larva este subtire, de culoare alba, cu cap negru iar la maturitate poate ajunge la 13 mm lungime.
Biologie si ecologie
Viermele vestic al radacinilor de porumb are o generatie pe an si ierneaza in stadiu de ou in pamant. Ouale pot fi gasite in pamant din luna iulie pana in luna iunie a anului urmator. Eclozarea oualor si aparitia larvelor incepe la mijlocul lunii mai si se termina la inceputul lunii august.
Adultii apar in culturile de porumb din iunie pana in octombrie iar aparitia in masa se inregistreaza la mijlocul lunii iulie si continua in august. Sunt mai activi la primele ore dupa rasarit si ultimele ore inainte de apus. Adultii se imperecheaza la cateva zile dupa aparitie iar depunerea oualor incepe din iulie, atingand valori maxime in august. O femela depune intre 400-1000 de oua, aproape exclusiv in culturile de porumb, in sol, pana la adancimea de 35 cm.
Dupa eclozare, larvele se pot deplasa pana la 0,5 m pentru a gasi radacini de porumb. Daca nu le gasesc, acestea mor. Solul compact nu este favorabil larvelor, determinand moartea acestora in timp ce umiditatea solului permite supravietuirea acestora. Aproape de maturitate, larvele se indreapta spre stratul superficial al solului si se impupeaza.
Aparitia maxima a adultilor are loc in perioada infloririi porumbului.
Plante atacate si mod de daunare
Viermele vestic ataca atat in stadiul de adult cat si in cel de larva dar cele mai mari pagube sunt produse de larve. Inainte de inflorirea porumbului, adultii se hranesc cu frunze, pe care apar dungi sub forma de rosaturi alungite, albicioase. La inflorirea porumbului, adultii trec pe inflorescente si se hranesc cu polen si matase.
Larvele sunt oligofage si se hranesc cu radacinile mai multor specii de graminee. Larvele tinere ataca la inceput perisorii radiculari si stratul extern al radacinii iar mai tarziu radacinile mai groase si tesutul intern al acestora. Cele mai periculoase sunt larvele de ultima varsta deoarece, prin distrugerea sistemului radicular, plantele pot fi usor dislocate de vant si ploi, determinant caderea acestora. Ranile provocate de larve ofera deasemenea posibilitatea altor patogeni de a patrunde in planta (Fusarium). Plantele puternic atacate de larve au sistemul radicular distrus, se vestejesc si se usuca prematur. Plantele care au fost culcate la pamant pot sa-si revina prin emiterea radacinilor adventive insa tulpina plantei ramane curbata si determina aparitia simptomului de “gat de lebada”. Stresul hidric din vara corelat cu hranirea larvelor duce la scaderi mai mari ale productiei.
Dupa ce nu mai gasesc polen, matase tanara si boabe de porumb in faza de lapte de ceara, adultii zboara spre culturile semanate mai tarziu sau pe alte plante gazda precum stirul (Amaranhus retroflexus) sau diferite specii de Cucurbitaceae. Adultii produc deasemenea pagube rasadurilor de dovlecei, pepeni, castraveti si fasole intercalata in porumb.
Control si combatere – viermele vestic
Monitorizarea adultilor, a larvelor este foarte importanta pentru prognoza aparitiei daunatorului. Se tine cont atat de densitatea daunatorului cat si de conditiile climatice si sistemul de cultivare din zona respectiva. Pentru aceasta se utilizeaza capcane galbene adezive, plante atractante si feromoni sexuali.
Limitarea atacului si prevenire a pagubelor
Evitarea monoculturii este una dintre cele mai importante masuri, mai ales in zonele in care este prezent daunatorul. Rotatia culturilor, cu revenirea porumbului la 4 ani pe aceeasi sola este cea mai indicata si reduce semnificativ numarul daunatorilor, in functie si de cultura infiintata in urmatorul an dupa porumb. Se recomanda efectuarea de araturi adanci toamna si pregatirea corespunzatoare a patului germinativ primavara pentru a distruge o parte din oua.
Fertilizarea contribuie la dezvoltarea si regenerarea sistemului radicular al plantelor. Lucrarile solului asigura punerea in contact a oualor cu zone aerisite si uscate ce determina o mortalitate sporita.
Se cunosc o serie de paraziti si pradatori naturali ce contribuie la reducerea populatiei: specii de virusi, bacterii si ciuperci infesteaza diferite stadii de dezvoltare ale insectei. Bacteria Bacillus thurigiensis si ciuperci din genul Beauveria infesteaza stadiile de adult si larva. Dintre organismele parazitoide se remarca specii de nematozi precum Steinernema feltiae.
Combaterea adultilor presupune aplicarea tratamentelor chimice cu insecticide omologate.
Pentru combaterea larvelor, se recomanda aplicarea insecticidelor la sol in momentul semanatului sau odata cu executarea primei prasile sau in vegetatie.
Produse recomandate
Sfatul specialistului
