Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan, la marginea padurilor de foioase. Acesta este raspandit in toate zonele geografice ale tarii, dar prefera zona dealurilor. Plantele de alun sunt rezistente la ger, dar sunt sensibile la umiditatea in exces. Suporta terenurile umbrite si valorifica toate tipurile de sol.
Alunul este un arbust rustic, se prezinta sub forma de tufa si poate atinge inaltimi de pana la 5 metri. Fructul este o achena. Alunele sunt considerate adevarate bombe nutritive, continand: grasimi, vitaminte (B, E, A), calciu, fosfor, magneziu, potasiu, fier, cupru, sulf, sodiu.
Principalele boli ale alunului
VIROZE
Mozaicul alunului (Apple mosaic virus)
Cea mai frecventa forma de atac se manifesta pe frunze prin aparitia unor pete neregulate de culoare galbena. De obicei, atacul se observa pe o parte a frunzelor. Daca temperaturile sunt cuprinse intre 18 si 20 de grade Celsius, petele se brunifica. In urma atacului, frunzele cad, lastarii nu se dezvolta normal, in consecinta, productia scade si pomii devin slabiti. Virusul se transmite prin altoire, polen, seminte infectate, iar in pepiniera prin atingerea radacinilor.
Masuri de prevenire si combatere:
- folosirea de altoi si portaltoi sanatosi;
- eliminarea pomilor virusati din livada;
- plantarea de soiuri rezistente;
BACTERIOZE
Patarea bacteriana la alun (Xantomonas campestris pv. Corylina)
Este o boala foarte periculoasa in plantatiile de alun deoarece ataca mugurii, lastarii si frunzele. Mugurii se brunifica si nu se mai dezvolta, lastarii se usuca, iar la suprafata ramurilor apar leziuni ulceroase ce pot duce la frangerea lor. Bacterioza se transmite prin exudatul bacterian ce este transportat de picaturile de ploaie, de vant sau prin instrumente, la efectuarea lucrarilor de ingrijire. Pe frunze apar pete de culoare neagra, dispuse in spatiul dintre nervuri, pete ce se unesc si afecteaza intreaga frunza.
Masuri de prevenire si combatere:
- strangerea si arderea fruzelor si fructelor cazute pe sol;
MICOZE
Antracnoza alunului (Sphaceloma coryli)
Acesta ciuperca ataca fructele, frunzele si florile arbustului. Pe frunze apar pete necrotice de culoare neagra iar in cazuri severe, nervurile frunzelor se innegresc. Pe flori apar leziuni de mici dimensiuni, ce determina deformarea si avortarea acestora. Pe fruncte apar pete necrotice brun-negricioase si fructele cad prematur in urma atacului.
Masuri de prevenire si combatere:
- arderea sau ingroparea frunzelor din livada;
Gleosporioza alunului (Gloeosporium coryli)
Aceasta boala ataca mugurii floriferi si pe cei vegetativi. Pe muguri apar pete brune, ce acopera intreaga suprafata a mugurilor. In urma atacului, mugurii sunt distrusi iar productia scade semnificativ.
Monilioza (Monilinia laxa)
Aceasta boala ataca toate organele aeriene ale pomilor, producand pagube insemnate in anii reci si ploiosi. Frunzele atacate atarna fara sa cada, florile se brunifica si se usuca, iar ramurile se indoaie in forma de carlig. Fructele tinere se zbarcesc, se brunifica si cad masiv. Ciuperca ierneaza pe fructele atacate si in scoarta ramurilor.
Masuri de prevenire si combatere:
- taierea si arderea ramurilor afectate;
- taierea ramurilor afectate pana la zona sanatoasa si acoperirea ranilor cu mastic cicatrizant;
Produse recomandate
Produse recomandate
Fainarea la alun (Phyllactinia corylea)
Atacul apare pe frunzele lastarilor tineri prin aparitia unor pete albe. ce se extind si acopera intreaga frunza. Boala evolueaza, miceliul devine cenusiu si prafos, iar tesuturile atacate se incretesc si se usuca. Ciuperca ataca si fructele tinere, acestea acoperindu-se cu pasla alba miceliana, dupa care crapa si putrezesc.
Masuri de prevenire si combatere:
- cultivarea soiurilor rezistente;
- lastarii si fructele atacate se vor arde;
Putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea)
Ciuperca isi face aparitia in conditii de umiditate ridicata si luminozitate scazuta si poate avea un impact sever asupra productie, chiar si dupa recoltare. Simptomele acestei ciuperci se pot observa pe organele aeriene ale arbustului prin zone ce se brunifica si se acopera cu un puf cenusiu reprezentand fructificatiile ciupercii. Ciuperca traieste pe resturile vegetale de la suprafata solului, iar sporii acesteia sunt trasportati pe plantele sanatoase de curentii de aer si de picaturile de apa.
Masuri de prevenire si combatere:
- strangerea si distrugerea resturilor vegetale dupa recoltare;
Principalii daunatori in cultura de alun
Gargarita alunului (Balaninus nucum)
Reprezinta principalul daunator al alunului, adultii hranindu-se cu frunzele tinere si invelisul fructelor. Femele depun ouale in fructele tinere, intr-o incizie facuta cu rostrul. Dupa eclozare, larvele consuma continutul fructului, apoi ies din fruct si se retrag in sol.
Metode de combatere:
- mobilizare superficiala a solului din plantatie;
Acarianul mugurilor (Phytoptus avellanae)
Acest daunator este prezent in toate plantatiile de alun, iernand in interiorul mugurilor atacati. In urma atacului, mugurii se deformeaza si nu se mai dezvolta normal.
Paduchele verde al alunului (Corylobium avellanae) si Paduchele galben al alunului (Myzocallis coryli)
Afidele colonizeaza partea inferioara a frunzelor si varfurile de crestere. Arbustii atacati realizeaza cresteri mici, nu se diferentiaza mugurii de rod, fructele raman mici, productia fiind puternic afectata. De asemenea, afidele pot transmite o serie de viroze.
Produse recomandate
Viermele fructelor (Cydia spp.)
Sunt insecte polifage ce ataca mai multe specii de pomi si arbusti fructiferi, inclusiv alunul. Ierneaza in stadiu de larva in spatiile adapostite de intemperii (crapaturile scoarte, sol, frunze etc. ). Femelele depun ponta pe fructe sau in apropierea acestora, iar larvele patrund in fructe, unde consuma semintele.
Cicada melifera (Metcalfa pruinosa)
Este o specie polifaga ce ataca vita de vie, arborii, arbustii si pomi fructiferi. Dezvolta o generatie pe an si ierneaza in stadiu de ou in ramurile plantelor atacate. Adultii si larvele se hranesc cu sucul celular al plantelor atacate, impiedicand cresterea plantelor si raspandind numeroase viroze. Combaterea acestei specii este foarte dificila din cauza stratului de ceara ce acopera corpul insectelor. Din acest motiv, poate fi confundata destul de usor cu paduchele lanos (Erisoma lanigerum).