Arthemisia dracunculus 3

Importanta culturii: De la tarhon se folosesc frunzele si tulpinile tinere, care au aroma caracteristica si un gust iute-racoritor, pentru condimentarea si aromatizarea preparatelor culinare si a muraturilor. In industria alimentara se foloseste la condimentarea unor conserve de carne si legume, la prepararea diferitelor marinate si a muraturilor de legume in otet.

Partile aeriene ale plantei contin ulei volatil, taninuri, substante amare, vitaminele B1 si C, saruri minerale, urme de iod. Tarhonul are proprietati terapeutice si este utilizat in medicina pentru tratarea unor afectiuni ca boli de ficat si rinichi, ascita, reumatism, dureri de cap si de dinti, ca si pentru stimularea apetitului si a digestiei.

   Origine si raspandire: Este o planta originara din Extremul Orient, Siberia si Mongolia, cunoscuta inca din antichitate si raspandita in principal in Europa (din secolul XVI) si Asia. In prezent suprafete mari se cultiva in Caucaz si Siberia, iar in alte tari, mai reprezentative sunt culturile din aproprierea fabricilor de conserve.

In tara noastra tarhonul este mai bine cunoscut in Transilvania si se cultiva pe suprafete restranse, in localitatile rurale situate in bazinele legumicole si in jurul oraselor mari.

   Particularitati biologice: Tarhonul este o planta perena, semilemnoasa, viguroasa, cu aspect de tufa. Sistemul radicular se dezvolta pana la 70-90 cm adancime. Tulpina este puternic ramificata, poate ajunge dupa anul al doilea de cultura la 60-100 cm. Frunzele sunt mici, glabre de 5-7 cm lungime si 4-7 mm latime, de culoare verde-galbuie.

   Frunzele tinere cresc pe lastarii din primavara si sunt puternic aromate datorita continutului in uleiuri eterice.

   Florile de culoare diferita (alba, galbena, violacee) sunt mici si grupate in inflorescente de tip calatidiu si infloresc in august-septembrie. Fructele sunt foarte mici, iar facultate germinativa se mentine 2-3 ani.

   Exigente ecologice: Tarhonul are pretentii foarte mici fata de caldura. Rezista la temperaturi coborate de -25°….-30°C. Are pretentii mari fata de lumina, de aceea se cultiva pe terenuri insorite, cu expozitie sudica. Fata de umiditate are cerinte moderate, dar permanente, de aceea in timpul verii necesita irigarea prin aspersiune. In conditii de seceta si temperatura ridicata productiile scad, iar lastarii isi pierd din fragezime, se lignifica si devin prea picanti, improprii pentru consum. Nu suporta insa nici excesul de umiditate din sol. Productii ridicate se obtin pe soluri cu textura mijlocie, profunde, fertile, cu panza de apa freatica mai la suprafata, bine drenate.

artemisia dracunculus          Artemisia-dracunculus-1          Arthemisia dracunculus 2          Arthemisia dracunculus

   Tehnologia de cultura in camp:

Tarhonul se inmulteste aproape exclusiv pe cale vegetativa: prin butasi, drajoni sau prin despartirea tufelor si foarte rar prin seminte.

Pentru cultura tarhonului se aleg terenuri adapostite, cu expozitie sudica, care se curata de buruieni.

   Pregatirea terenului se face prin administrarea din toamna a 30-40 t/ha gunoi de grajd si aratura adanca la adancimea de 30-40 cm.

   Butasii se obtin in lunile iulie-august, prin recoltarea lastarilor de la baza tulpinii lignificate, lungi de 20-25 cm. Dupa indepartarea varfurilor, lastarii sunt fasonati la lungimea de 10-12 cm, astfel incat din fiecare lastar se obtin 2 butasi.

Uneori cand timpul este racoros, butasii astfel obtinuti se pot planta direct la locul definitiv, dar rezultate mult mai sigure se obtin cand se folosesc butasii inradacinati in rasadnite speciale pregatite. In acest scop, intr-un strat gros de 10-12 cm, de nisip sau amestec din partile egale de nisip si mranita, se planteaza butasii, la distante de 8-10 cm intre randuri si 5 cm pe rand.

In perioada inradacinarii, lucrarile de ingrijire constau in mentinerea temperaturii la 12-17ºC, aerisiri repetate, asigurarea permanenta a umiditatii substratului si la nevoie, umbrirea.

Dupa un interval de 10-15 zile, butasii formeaza 2-3 radacini bine dezvoltate si se pot planta in camp.

   Despartirea tufelor se face in martie-aprilie, numai la plantele viguroase si sanatoase. Pentru plantare se folosesc drajonii sau fragmentele de planta cu 2-3 radacini.

    Producerea rasadurilor se face in rasadnite, sub tunele joase sau in solarii, prin semanat in perioada martie-mai sau pe straturi reci, in luna iulie.

Semanatul se face in randuri distantate la 5 cm, iar rasadul se repica in rasadnite reci la distanta de 8-10 cm intre randuri si 5 cm pe rand. Se aplica lucrari curente de ingrijire: acoperirea rasadnitelor cu rogojini in primele 3 zile de la repicat, udarea si aerisirea moderata, fertilizarea suplimentara. Rasadurile sunt bune pentru plantat la varsta de 45 zile.

   Plantarea materialului saditor se executa la sfarsitul lunii aprilie, inceputul lui mai. Pe teren nemodelat se planteaza la distanta de 50 cm intre randuri si 25 cm pe rand. Pe straturi inaltate se planteaza 3 randuri distantate la 37 cm, iar intre plante pe rand se lasa la 12-15 cm.

   Lucrarile de ingrijire constau in aplicarea a 3-4 prasile pentru a mentine terenul curat de buruieni si afant, 7-8 udari, mulcirea solului cu paie, rumegus sau ramuri tocate.

Pentru a favoriza aparitia lastarilor destinati consumului, se recomanda taierea tulpinilor florifere pe masura ce acestea apar. La inceputul iernii, tufele se taie la cativa cm deasupra solului si se acopera cu frunze, paie, balegar paios, pentru a proteja plantele de inghet.

Recoltarea frunzelor si a a varfurilor lastarilor se poate incepe in primul an, dupa 6-8 saptamani de la plantare.

   Recoltarea lastarilor de dimensiuni mai mari este posibila numai din anul al doilea de cultura. Se taie lastarii tineri lungi de 15-20 cm, la inaltimea de 10-12 cm deasupra solului. Se recomanda recoltarea repetata, pentru a provoca aparitia de noi lastari si astfel, o ramificare puternica a tufelor.

Adauga un comentariu

*