Ulm, informatii si sfaturi de ingrijire

ulm-sfaturi-ingrijire-intretinere

Ulmul (genul Ulmus), din familia Ulmaceae cuprinde mai multe specii de arbori foiosi, originari din zona centrala a Asiei. Genul dateaza de acum 20 de milioane de ani. De-a lungul timpului, s-au raspandit in emisfera nordica, in zonele temperate si tropical-montane ale Europei si Americii de Nord. Numeroase exemplare de ulm intra in componenta padurilor de foioase din tara noastra, din zonele de campie, pana in cele montane.

Majoritatea speciilor sunt arbori de talia I, ce pot creste pana la 30 m inaltime, cu un diametru al plantei de 10-15 m; au coroana larga si trunchiul drept. In general, speciile de ulmi au frunzele de forma ovala, dispuse alternat. Sunt asimetrice la baza, au marginile dublu-serate si nervatiunile proeminente. Fructele sunt samare de 2,5 cm lungime, de culoare verzuie, cu forma diferita in functie de specie – in centrul lor se afla samanta. Unele specii prezinta flori hermafrodite. 

Ulmus minor (ulmul de camp) 

Este un arbore de talia I ce poate ajunge pana la 20-30 m inaltime, are coroana rotunda si trunchiul drept – ritidomul este gri-inchis, puternic fisurat. Lastarii tineri sunt subtiri, de culoare maro-rosiatica. Unele varietati prezinta ramuri acoperite cu tesuturi suberificate. Frunzele sunt eliptice sau obovate, de culoare verde-inchis, lucioase pe fata superioara. Florile lipsite de petale apar inaintea frunzelor, in lunile martie-aprilie si au culoare maronie. Fructele sunt eliptice sau obovate, se matureaza in mai-iunie. Specia cuprinde 3 cultivaruri mai frecvent intalnite:

  • ‘Dampieri’ – arbore columnar, cu frunzisul des.
  • ‘Wredei’ – arbore de talie mica, cu frunzisul in nuante galben-aurii.
  • ‘Variegata’ – frunze vargate cu alb. 

Ulmus glabra (ulmul de munte)

Este o specie de arbore autohton, de talia I, poate atinge o inaltime de 30 m. Comparativ cu ulmul de camp, nu prezinta trunchi drept. Are o coroana larga, cu ramuri viguroase si lastari acoperiti cu un puf fin. Frunzele au forma obovata, cu limbul foliar mare. Sunt verzi-inchis, aspre pe suprafata superioara, iar pe partea inferioara sunt pubescente, deschise la culoare. Fructele sunt asemanatoare genului, au forma eliptica, se matureaza in iunie. Varietati:

  • ‘Pendula’ – arbore de talia a III-a, cu coroana larga si ramuri pendente. 
  • ‘Purpurea’ – frunzele au nuante purpurii.

Ulmus x hollandica (ulmul olandez)

Este un hibrid intre U. minor si U. glabra, arbore de talia I, uneori poate ajunge pana la inaltimea de 40 m. Formeaza o coroana larga, cu ramuri masive, gri-negricioase si lastari tineri usor pubescenti. Frunzele sunt ovale, de culoare verde-inchis, iar fructele au forma eliptica, cu aripioarele largi. Cultivaruri: 

  • ‘Commelin’ – creste de talia a II-a, cu coroana piramidala, este rezistent la poluarea atmosferica. 
  • ‘Groenveld’ – creste de talia a III-a, formeaza o coroana deasa, cu frunzisul verde-deschis. 

Ulmus laevis (velnis) 

Arbore autohton de talia I, poate creste pana la 30 m inaltime, formeaza o coroana rotunda, neregulata. Trunchiul are scoarta cenusie, puternic fisurata, cu portiuni ce se desprind. Frunzele au forma ovata, sunt pubescente pe suprafata inferioara. Fructele samare au dimensiuni mici si prezinta perisori pe margini. 

Ulmus procera (ulmul pufos) 

Arbore indigen de talia I, ce poate creste pana la inaltimea de 35 m. Are o coroana neregulata, densa, cu frunzisul pubescent. Cultivaruri: ‘Bea Schwartz’, ‘Christine Buisman’.

Ulmus pumila (ulm de Turkestan)

Este un arbore originar din Turkestan (regiune din Kazahstan), creste de talia a III-a, formeaza o coroana deasa, globulara. Frunzele au forma eliptic-ovata sau eliptic-lanceolata, cu baza mai putin asimetrica decat la celelalte specii. Are un port gratios. 

Ulm – Conditii de mediu

Lumina. In general, ulmii nu au cerinte specifice fata de lumina, preferand atat locurile insorite cat si cele partial umbrite. 

Temperatura. Majoritatea speciilor de ulmi sunt rezistente la ger, exceptie facand ulmul de camp, ulmul pufos si velnisul, care prefera temperaturi mai ridicate. Ulmul de Turkestan este foarte rezistent la ger, insa poate fi afectat de ingheturile tarzii de primavara. 

Solul. Ulmii se dezvolta bine pe mai multe tipuri de sol, insa prefera solurile revene, bogate, bine-drenate, cu un pH neutru; suporta si conditiile de seceta. Velnisul prefera terenurile mai umede, el fiind intalnit deseori langa cursurile de apa. Ulmul de Turkestan este cea mai rezistenta specie la seceta si suporta chiar solurile cu salinitate moderata.   

Ingrijire Ulm

Fertilizarea. Pentru a stimula cresterea bogata a arborilor si arbustilor, in perioada de vegetatie, se recomanda aplicarea ingrasamintelor specifice.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Plantarea

Ulmii sunt intalniti atat ca exemplare solitare, cat si in aliniamente sau masive. Plantarea se face primavara sau toamna, in perioada de repaus vegetativ, la temperaturi de peste 5°C, daca solul nu este inghetat si nu exista pericol de inghet. Asigurati-va ca procurati materialul saditor de la pepinierele autorizate. Imediat dupa plantare, se uda din abundenta, apoi se mentine pamantul mereu reavan.

Inmultirea. Ulmii pot fi inmultiti prin seminte, altoire, marcotaj sau butasi de radacina. 

  • semintele se recolteaza in mai-iunie, in functie de maturatie, direct de pe ramuri. Acestea se seamana imediat dupa recoltare. 
  • altoirea se poate face in oculatie, vara sau in triangulatie, primavara. 
  • marcotajul prin musuroire se poate folosi pentru hibridul U. x hollandica.   
  • inmultirea prin butasi de radacina sau butasi de mugure se realizeaza doar de catre specialisti, fiind un procedeu dificil – este mai des folosit in Olanda.

Produse recomandate

Citiţi cu atenţie şi urmăriţi indicaţiile de pe eticheta fiecărui produs

Boli si daunatori

Daunatorii ce pot ataca speciile de ulm sunt: acarienii, omida paroasa, cicada melifera si afida galicola (care produce gale pe frunze). 

Bolile care pot afecta ulmii sunt: cancerul deschis al pomilor (Nectria coryli) si grafioza (Ophiostoma ulmi). Cancerul deschis al pomilor provoaca ulceratii pe scoarta pomului, iar tesutul se scufunda, determinand moartea ramurii. Grafioza sau tilioza este o boala care afecteaza vasele conducatoare ale pomului, provocand ingalbenirea si uscarea frunzelor si ramurilor. 

In plus: 

  • Ulmii sunt arbori cu longevitate mare si crestere rapida.
  • Varietatile de U. x hollandica si U. procera sunt rezistente la grafioza.   
  • Lemnul de ulm este foarte apreciat pentru rezistenta si duritatea sa.
  • Exemplarele tinere au scoarta neteda, comparativ cu cele mature.
  • Uneori, sistemul radicular la exemplarele mature poate provoca daune. 
  • Se preteaza pentru cresterea ca bonsai.
×

Te ajutăm
să ai grijă de plantele tale

Dacă nu ai găsit încă soluții în articolele noastre sau în discuțiile precendete, începe o discuție nouă iar specialiștii noștri îți vor sări în ajutor.

Discuție nouă despre

ÎNCEPE O DISCUȚIE DESPRE
Alege

Mărimea maximă a documentului este 60 Mo.

Adaugă
Ajută dacă atașezi câteva Imagini sau Clipuri maximum 15 sec

Informația ta:

Numele tău trebuie să conțină maxim 30 de caractere. Dacă dorești să transmiți detaliile problemei cu care te confrunți, te rugăm să completezi celelalte câmpuri.


Vrei să afli și mai multe?

Specialiștii noștri participă la discuțiile comunității botaniștii cu informații și soluții utile.
Dacă dorești, poți să începi o discuție despre problema cu care te confrunți.
Citește discuțiile