salvia-officinalis 1Importanta culturii: In numeroase tari, frunzele de salvie se folosesc drept condiment la preparatele culinare.

Astfel, in bazinul mediteranean utilizarea salviei pentru aromatizarea preparatelor din paste fainoase sau orez, carne, peste ca si a sucului sau pastei de tomate, face parte din bucataria traditionala.

Planta contine uleiuri eterice care au in componenta salviol, cedren, camfor, pinen, compusi parafinici, taninuri, acizi organici, vitaminele B1 si C, saruri minerale de potasiu, calciu, fosfor, magneziu, care determina multiple alte utilizari.

In industria alimentara salvia se foloseste la fabricarea vermuturilor. Uleiul extras din frunze se foloseste in industria parfumurilor si in cosmetica, iar frunzele au utilizari terapeutice (ca antiseptic, antispastic, hemostatic, diuretic, stimulent al secretiei biliare, cicatrizant, etc.).

   Origine si raspandire: Salvia isi are originea in zonele submontane ale Marii Mediterane, de unde s-a raspandit in toate zonele riverane si apoi si in celelalte tari europene, asiatice si din nordul Africii.

Inca din antichitate a fost cunoscuta ca planta medicinala. In prezent este mult cultivata in partea de sud a Europei, mai putin in Europa Centrala, Marea Britanie, SUA.

La noi in tara salvia este putin utilizata in alimentatie si ca urmare se cultiva ocazional, pe suprafete mici, de catre amatori, mai ales in regiunile sudice si sud-vestice.

   Particularitati botanice si biologice: Salvia este o planta perena, care in sol formeaza un rizom ramificat, cu numeroase radacini. Tulpina este erecta, inalta de 0.8-1 m, lignificata in partea inferioara, cu ramificatii anuale muchiate sau turtite, ce dau aspectul unei tufe.

   Frunzele sunt alungit-ovate, eliptice, aspru pubescente, cu nervuri proeminente pe fara inferioara, de culoare verde-cenusie.

   Florile au culoare albastra-violet si infloresc in iunie-iulie. Fructele, impropriu denumite seminte, sunt nucule mici, sferic-ovoide, de culoare bruna-negricioasa, cu suprafata rugoasa, grupate cate 4 la baza caliciului persistent.

Facultatea germinativa este de 50-60% si se pastreaza 2-3 ani. Plantele rasar greu, dupa o luna de la semanat.

   Exigente ecologice: Fiind originara din climat temperat, salvia este o planta pretentioasa la caldura, creste intens la 20-25°C, nu suporta oscilatii puternice de temperatura si este distrusa de gerurile uscate.

Pretentii fata de lumina si umiditate sunt moderate, iar solul de cultura trebuie sa fie permeabil, bine drenat, fertil si lipsit de buruieni.

SALVIA OFFICINALIS HD          Salvia officinalis          salvia          Salvia_officinalis

   Tehnologia de cultura:

Salvia se inmulteste prin seminte sau vegetativ, prin butasi si despartirea tufelor. Fiind o specie perena, salvia se cultiva in afara asolamentului.

   Pregatirea terenului incepe din toamna, cand odata cu aratura adanca se incorporeaza si ingrasamintele organice si chimice si continua primavara, prin discuire si eventual, tavalugire.

   Obtinerea materialului biologic necesar infiintarii culturii: Avand in vedere ca semintele sunt foarte mici, pentru obtinerea unor culturi uniforme, se recomanda producerea rasadurilor in rasadnite sau solarii, in perioada martie-mai.

Pana la plantare (35-40 zile) rasadurile se ingrijesc prin mentinerea temperaturii la peste 15°C, udari si combaterea bolilor si daunatorilor.

Butasii se realizeaza din lastarii anuali, care se fasoneaza prin scurtarea la lungimea de 10-12 cm, indepartarea frunzelor bazale si reducerea la jumate a celor aeriene. Astfel fasonati, butasii se pun la inradacinat in rasadnite.

   Infiintarea culturilor se face toamna tarziu sau primavara devreme, prin semanat sau plantarea materialului vegetal. Se recomanda schema de infiintare in randuri distantate la 50-60 cm si la 30-40 cm intre plante pe rand.
Lucrarile de ingrijire sunt cele curente: raritul plantelor pe rand (la culturile semanate direct), prasit, udat si fertilizat la nevoie, combaterea bolilor (fainare, putregaiul radacinilor) si a daunatorilor specifici, fertilizare si irigare. Incepand din al doilea an de vegetatie, primavara foarte timpuriu, se taie tulpinile batrane, lignificate, in vederea regenerarii plantelor.

   Recoltarea frunzelor se face incepand din momentul cand florile se afla in faza de butonizare, iar continutul in ulei volatil este ridicat si se repeta de 2-3 ori in timpul verii, pana toamna.

Se culeg prin rupere sau taiere cu cutitul, frunze si varfuri de lastari. Uscarea frunzelor se poate face la umbra, in camere bine aerisite sau artificial la 30-35°C. La culturile destinate estragerii uleiului volatil, se recolteaza plantele intregi, in timpul infloritului.

Adauga un comentariu

*