Caderea plantutelor sau putrezirea coletului este boala cea mai grava ce poate fi intalnita in rasadnite, sere inmultitor sau chiar in camp. Se intalneste la plantele tinere de legume, flori, puieti in pepiniere sau chiar la plantele din cultura mare.
Simptome- Caderea plantutelor sau putrezirea plantutelor
Plantutele rasarite din teren infestat prezinta in zona bazala a tulpinitei o brunificare a tesuturilor. Aceasta se extinde atat in sus pe tulpina, cat si in jos, spre radacina. Tulpinile rasadurilor se subtiaza in zona atacata, iar plantuta se vestejeste si se culca pe pamant, acolo va putrezi in intregime. Atacul apare in vetre si se extinde repede. Boala este favorizata de temperaturi de 20-30°C si umiditatea de peste 90%.
La suprafata solului se constata prezenta unui strat micelian fin, albicios. Acesta se extinde. In cazul unei infestari puternice a solului se observa doar vetre de atac, fara plante rasarite, deoarece acestea putrezesc pana la iesirea lor la suprafata.
Atacul are o evolutie mai lenta dupa repicare, cand plantele sunt mai bine aerisite si capata rezistenta prin inverzirea tulpinitelor si formarea tesuturilor mecanice, protectoare. Absenta luminii, insuficienta ventilare, excesul de umiditate si pH-ul acid sunt factori favorizanti ai instalarii si evolutiei ciupercii.
Agentul patogen
Transmiterea ciupercii Pythium ultimum de la un an la altul se face prin sporii de rezistenta din sol. In cursul vegetatiei transmiterea ciupercii de la o planta la alta se face prin sporii dusi de apa din sol.
Prevenire si combatere
Intrucat perioada critica a bolii se limiteaza la stadiul de plantute, masurile preventive trebuie sa asigure ferirea rasadurilor de infectii, pana la transplantarea lor in camp. O importanta deosebita, in cazul acestei boli, o are dezinfectarea pamantului din rasadnita sau inlocuirea lui cu substrat sanatos.
In timpul rasaririi si dezvoltarii rasadurilor se va evita excesul de umiditate si se va asigura o buna aerisire a plantelor.