Par, informatii despre plantare si lucrarile de ingrijire

Par (Pyrus commnunis) este un pom fructifer originar din Asia. Datorita cerintelor scazute fata de factorii de mediu, acesta se intalneste in toate zonele din tara noastra. Coroana are o forma caracteristica si poate atinge 20 m. Pe tulpina si pe ramurile batrane, scoarta se exfoliaza. Frunzele sunt ovale sau rotunde, iar petiolul este pubescent. Florile sunt de culoare alba si apar odata cu frunzele. Parul este raspandit in cultura datorita fructelor sale bogate in elemente nutritive. Acestea contin: apa, zaharuri, taninuri, fibre, zinc, cupru, fier, calciu, magneziu si vitamine.

Particularitati de crestere si fructificare

Sistemul radicular se dezvolta in functie de portaltoi. Daca pomul a fost altoit pe gutui, radacina este slab dezvoltata. Se recomanda plantarea pomilor altoiti pe par franc. Acestia sunt bine inradacinati si exploreaza o masa mare de sol. Ritmul de crestere la parul tanar este mult mai mic decat la mar. Pomii tineri trebuie sustinuti suplimentar pentru a nu forma un trunchi stramb.  Axul central domina toata coroana.

Parul atinge dimensiuni mai mari decat marul, din acest motiv, la plantare trebuie sa se asigure distanta corespunzatoare intre randuri pentru a evita umbrirea reciproca a pomilor. Pornirea in vegetatie se face primavara devreme, cu aproximativ o saptamana inaintea marului. Din cauza ritmului lent de creste in primii ani, primele productii sunt mici. Dupa 5-6 ani de viata, parul rodeste normal. Majoritatea soiurilor de par cultivate sunt autosterile (nu se pot poleniza singure). Din aceasta cauza, se recomanda plantarea mai multor soiuri in livada, printre care si cele bune polenizatoare. Materialul saditor se va cumpara numai din pepiniere autorizare sau statiuni de cercetare.

Cerintele fata de clima si sol

Parul necesita temperaturi mai ridicate pe perioada de vegetatie decat marul. Rezultate bune se obtin acolo unde se inregistreaza temperaturi medii anuale cuprinse intre 9,5 si 10,5 °C. Intervalul de temperatura optim pentru cresterea parului este ingre 20 si 35 °C. Unele soiuri rezista iarna pana la temperaturi de – 28 °C. Bobocii florali sunt afectati de temperaturi mai scazute de -3,3/-5,5 °C, iar florile deja deschise rezista pana la temperaturi de -2,2/-4,4 °C. Temperaturile scazute din perioada infloritului pot efecte negative asupra procesului de fecundare.

Parul nu are cerinte ridicate fata de umiditatea solului, soiurile de toamna si iarna cresc bine in zonele cu aproximativ 700-900 mm de precipitatii/an, iar cele de vara, necesita precipitatii de pana la 600 mm/an. Pomul este rezistent la excesul de apa din sol. Totusi, seceta prelungita determina reducerea numarului de muguri de rod, iar pomul formeaza fructe mici si deformate. Apa freatica trebuie sa fie la o adancime mai mare de 2,5 m. Parul este pretentios fata de lumina, iar daca pomii sunt umbriti, fructele au o calitate slaba, de aceea sunt recomandate livezile cu expozitie sudica. Prefera soluri profunde, revene si afanate, cu textura luto-argiloasa si un pH neutru.

Pregatirea terenului

Parcela pe care se va infiinta livada trebuie sa aiba expozitie sudica iar randurile de pomi trebuie sa fie orientate pe directia nord-sud. Acest lucru asigura o cantitate mare de lumina pe timpul zilei. Terenul se lucreaza cu minim trei luni inainte. Daca plantatia se infiinteaza pe un teren care a fost utilizat ca livada, terenul se pregateste cu 1-2 ani inainte. Pentru refacerea structurii solului si eliminarea focarelor de infectie, terenul se poate cultiva cu ierburi perene. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se poate aplica o erbicidare totala.

Solul se fertilizeaza cu ingrasaminte organice (gunoi de grajd, compost, mranita). Se recomanda scarificarea terenului, pentru ca radacinile pomilor sa se dezvolte usor. Toate corpurile straine din sol, se aduna si se elimina din parcela, dupa care terenul trebuie sa fie bine nivelat.

Pentru o plantare de precizie, se poate realiza pichetarea terenului. Pichetarea este operatiunea prin care se marcheaza, pe teren, pozitia fiecarui pom, mai exact, in locul de plantare a pomilor se introduce un tarus.

Plantarea

Pentru plantare se utilizeaza material saditor bine dezvoltat, sanatos, cu un sistem radicular bine dezvoltat. Materialul de plantat se va procura din pepiniere autorizate sau din statiunile de cercetare. In momentul plantarii, pomii trebuie sa fie in repaus vegetativ, iar solul sa nu fie inghetat. In conditiile de mediu specifice tarii noastre, plantarea de toamana este cea mai recomandata. Pomii de par plantati din toamna vor beneficia de apa acumulata in perioadele ploioase si din topirea zapezilor si vor porni mai devreme in vegetatie primavara.

Inainte de plantare se realizeaza fasonarea radacinilor. Operatiunea se executa cu scopul de a inlatura portiunile vatamate si de a mentine un sistem radicular cat mai sanatos. Radacinile necrozate se inlatura complet, iar cele sanatoase se scurteaza cu 7-8 cm. Fasonarea se realizeaza doar daca puietul de mar a fost scos din sol recent. Dupa fasonare, urmeaza mocirlirea radacinilor. Mocirlirea reprezinta introducerea radacinii intr-un amestec de pamant galben, balega de vaca si apa. Mocirla trebuie sa aiba consistenta smantanii si asigura realizarea unui contact bun intre radacini si sol, in vederea prinderii cu succes a pomului.

Plantarea propriu-zisa

In sistem semiintensiv, distantele de plantare cele mai aplicate sunt de: 4 metri intre randuri si 4 metri intre pomi pe rand, iar in sistem intensiv, distantele de plantare utilizate sunt de: 4 metri intre randuri si 3 metri intre pomi pe rand. Daca terenul nu a fost lucrat inainte de plantare, groapa trebuie sapata cu 2-3 luni inainte. Daca terenul a fost lucrat corespunzator, groapa se sapa cu 1-2 zile inainte sau chiar in aceeasi zi. La baza gropii se introduce un amestec format din pamant fertil scos din partea superioara a gropii si gunoi de grajd bine descompus. Introduceti in groapa pomul astfel incat radacina sa stea pe stratul fertil de la baza.

Pomul se planteaza astfel incat punctul de altoire sa fie la 10-15 cm deasupra solului. Dupa ce radacinile au fost acoperite cu un strat de aproximativ 10 cm de sol, se excuta prima tasare (de la margine spre centru). La plantare trebuie sa se realizeze un contact strans al radacinilor cu solul. Dupa plantare, se aplica ingrasaminte prin incorporare si se uda solul din abundenta. Repetati udarea ori de cate ori este nevoie. Langa pom se introduce un tutore (tarus), pentru sustinere suplimentara. Inainte de iernare, in jurul pomilor se face un musuroi, de 30-40 cm. Acesta protejeaza radacinile de inghet. Dupa plantare, puietii se scurteaza la inaltimea de 80 cm. Pomul poate fi invelit cu materiale de protectie impotriva rozatoarelor.

Lucrarile de intretinere

In primavara se asigura necesarul de apa. In cazul livezilor de par tinere, irigarea este obligatorie. In jurul pomilor, solul se sapa superficial si se acopera cu resturi vegetale (mulcire). Mulcirea mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, conserva apa din sol si reduce numarul lucrarilor de intretinere.

La par, taierile se excuta in fiecare an.

Taierile fac diferenta intre un pom productiv si un pom cu probleme. In principal acestea trebuie sa asigure:

• normarea incarcaturii de rod;
• asigurarea patrunderii luminii la nivelul intregii coroane;
• stimularea cresterii coroanei in lateral;
• evitarea intrepatrunderii ramurilor pomilor vecini.

In primul an, pomul se scuteaza la 80 cm inaltime, primavara. Dupa ce pomul a pornit in vegetatie, toti lastarii pana la inaltimea de 50 cm se elimina. Din partea superioara a pomului se aleg 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma primul etaj al coroanei. Restul lastarilor se elimina de pe planta. In al doilea an de vegetatie, lastarii alesi se scurteaza la lungimea de 50 cm, deasupra unui mugure orientat spre exterior. Ramura de prelungire a axului trebuie sa fie mai inalta cu 25 cm decat primul etaj al coroanei. Aceasta se poate corecta printr-o taiere executata deasupra unui mugure exterior. Pe cele 3-4 ramuri principale se lasa 2-3 lastari de prelungire. Restul cresterilor se elimina.

In al treilea an, primavara devreme, lastarii de prelungire ai ramurilor de par principale se scurteaza la 50-60 cm. Taierile se fac deasupra unui mugure orientat spre exterior. Pe axul central se vor alege 3-4 lastari dispusi uniform pe pom, pentru a forma un nou etaj. Se elimina ramurile concurente si cele ce se umbresc reciproc. Ramurile ramase pe ax se vor scurta la 10-15 cm pentru a fructifica. In timpul verii, se vor elimina lastarii lacomi, ramurile concurente si cele de pe partea superioara (coama) a ramurilor principale. In al patrulea an inaltimea pomului se limiteaza la 2,5 m, cu o taietura executata deasupra unei ramuri orientate in exterior. Mugurele de crestere din varful axului central este dominant. Din aceasta cauza parul creste mult in inaltime.  Dupa taiere, pomul trebuie sa fie aerisit, iar radiatia solara sa atinga toate ramurile.

Taierile din urmatorii ani incep prin eliminarea ramurilor slabite, uscate, rupte sau bolnave.

Toti lastarii din interiorul coroanei, care au o crestere luxurianta se elimina. Pe ramurile de schelet se lasa 5-6 nuieluse noi (daca acestea au loc sa se dezvolte si nu sunt umbrite). Ramurile noi care au o lungime mai mare de 60 de cm, se scurteaza la aproximativ 70 % din lungimea initiala. Prin taieri se regleaza si fructificare. Ramurile de rod sunt scurte si au un singur mugure in varf. Mugurele se recunoaste usor, deoarece este mare si bombat. Din acest mugure se vor forma formatiuni de rod complexe denumite vetre de rod. Acestea se vor ”curata” pentru ca seva sa ajunga cat mai rapid la fruct. Toate taierile se executa la un unghi de 45 grade. Atfel, apa se va scurge usor de pe rana. In cazul in care, prin taiere, s-au facut rani mai mari de 2 cm, aceste se vor acoperi cu mastic.

In timpul verii se pot face cateva taieri de aerisire.

Se elimina toti lastarii lacomi care consuma seva elaborata necesara pentru fructificare. Pentru a stimula diferentierea mugurilor de rod si pentru reducerea cresterilor, varful lastarilor tineri se elimina.

Pentru a dirija cresterea si fructificarea pomilor de par se pot realiza o serie de operatiuni:

• Dresarea ramurilor: reprezinta schimbarea pozitie naturale a ramurilor, in sensul aproprierii de verticala. Aceasta determina cresterea si fortificarea ramurii respective. Aceasta operatiune se realizeaza cu precadere in faza de maturitate a pomilor. In aceasta faza cresterile vegetative lipsesc, iar acesta operatiune duce la intinerirea coroanei;

• Inclinarea ramurilor: consta in schimbarea pozitie ramurilor, in sensul aproprierii de orizontala. Aceasta operatiune determina cresterea mugurilor de rod pe ramura respectiva si duce la aerisirea coroanei. Ramurile pot fi inclinare sub orizontala pentru a se obtine o rodire abundenta. Aceasta operatiune se practica in faza de tinerete a pomilor, cand cresterile vegetative sunt predominante.

• Arcuirea ramurilor: prin acesta schimbare de pozitie, partea bazala ramane ascendenta, iar partea terminala este inclinate sub orizontala (descent). Aceasta operatiune determina atat cresterea vegetativa a ramurei, cat si garnisirea ei. Pomi cararoa li s-a aplicat arcuirea incep sa rodeasca mai devreme cu 2-3 ani.

• Incizia transversala: intreruperea vaselor liberiene printr-o taietura fina cu o lama ascutita. Taietura se face deasupra unui mugure.

• Incizia longitudinala: Se executa o taietura fina pe lungimea trunchiului. Aceasta operatiune ajuta la cresterea in grosime a trunchiului.

• Torsionarea: consta in rasucirea unei ramuri sau o unor lastari. Aceasta operatiune stimuleaza fructificarea.

• Frangerea ramurilor: Se practica in cazul ramurilor care au o orientare neprotrivita. Fructificarea apare rapid pe ramurile frante.

Combaterea buruienilor

Intervalul dintre randurile de pomi se mentine curat, lipsit de buruieni. Acestea se pot toca cu freza, pentru a aduce un aport de materie organica in sol sau se pot elimina chimic, cu erbicide omologate la par. Erbicidarea se face cu grija, pentru ca vaporii de solutie sa nu atinga frunzele pomilor. In primii trei ani de la plantare nu se folosesc erbicide.

Protejarea pomilor impotriva inghetului

Din cauza conditiilor meteo instabile din ultimii ani, pomi fructiferi sunt deseori afectati de ingheturile tarzii din primavara. Acestea pot compromite recolta, de aceea, pentru a proteja pomii, se poate avea in vedere tehnica fumigatiei. Cand se anunta temperaturi scazute, in livada se ard materiale usor de aprins (adunate in gramezi), care produc o cantitate mare de fum (cauciuc, paie, gunoi de grajd, smoala, turba etc.). Astfel, stratul de fum ce se formeaza deasupra livezii nu permite degajarea caldurii din sol si mentine astfel o temperatura mai ridicata la nivelul trunchiului/coroanei pomilor. Este foarte importata mentinerea focului pe intreaga durata a noptii, in special inaintea rasaritului, atunci cand temperaturile scad drastic. Aceasta operatiune poate proteja pomii de temperaturi pana la -3 grade Celsius.

Fertilizarea

Parul reactioneaza bine la aplicarea ingrasamintelor organice (mranita, gunoi de grajd, ingrasaminte granulare), periodic, la 2-3 ani. Pe langa fertilizarea de baza, se administreaza si ingrasaminte foliare, periodic, pe parcursul sezonului de vegetatie. Administrarea de ingrasaminte (dozajul, raportul elementelor) se va face numai dupa o analiza chimica a solului, completata de diagnoza foliara.

Polenizarea livezilor de par reprezinta o problema.

Nectarul florilor de par este sarac in zaharuri, iar albinele nu sunt atrase de acesta. De asemenea, perii infloresc intr-o perioada rece si umeda. Pentru rezolvarea acestei probleme, in livada se amplaseaza stupi. Pentru un hectar de livada se folosesc 3-4 stupi.

Irigarea

Parul are cerinte mai scazute fata de apa, comparativ cu marul, iar daca este expus la o umidiate atmosferica ridicata (in special in a doua parte a sezonului de vegetatie), poate dezvolta usor boli specifice. Luand in considerare faptul ca sistemul radicular la par se dezvolta pana la adancimi de aproximativ 50 m, cea mai indicata metoda de irigare este cea prin picurare.

Combaterea bolilor si daunatorilor

Starea fitosanitara a plantatiei de par este foarte importanta. Efectuarea tratamentelor fitosanitare conform calendarului specific pentru specia par poate reduce semnificativ aparitia bolilor si daunatorilor.

Totodata, permanent, livada se va mentine curata. Se aduna frunzele sau ramurile cazute, iar pomii se pot acoperi cu solutii speciale.

Pentru a distruge focarele de infectie din livada, se aplica tratamente in timpul repausului vegetativ (iarna). Tratamentele se vor aplica in ferestrele iernii cand temperatura este mai mare de 5 °C.

In cazul bolilor, primul tratament (dupa caderea frunzelor) se face cu produse pe baza de cupru. A doua stropire cu produse pe baza de cupru, se face primavara, la dezmugurit. Solutia se pulverizeaza pe toata suprafata pomilor, de la baza solului si pana la nivelul crengilor. Aceste tratamente se aplica in zile fara precipitatii, cu temperaturi peste 6-7 °C, astfel incat solutia sa nu inghete pe plante. La 7-10 zile de la aplicarea tratamentelor cuprice, se face o stropire cu ulei horticol, ce actioneaza impotriva daunatorilor ce pot ierna in scoarta pomului.

Recoltarea

Din cauza perisabilitatii ridicate, perele de vara si de toamna, se recolteaza cu 7-10 zile, inaintea maturitatii de consum, cand au atins dimensiunea si culoarea caracteristica soiului. Daca sunt recoltate la maturitate de consum pulpa este moale, iar fructele nu se pot pastra sau manipula. Perele de iarna se recolteaza cat mai tarziu posibil, pentru a acumula o cantitate cat mai mare de glucide si arome. Fructele se pot pastra timp de 1-2 luni in depozite intunecate, la temperaturi de 4-5 grade Celsius.