Omida fructificatiilor este stadiul de larva a fluturelui nocturn Helicoverpa armigera. Este o specie polifaga, semnalata in Europa sudica, Asia, Africa, Australia si Noua Zeelanda. In tara noastra este raspandita in toate zonele si produce pagube la multe specii de plante.
Adultii sunt fluturi de 1,4-2 cm lungime, cu anvergura aripilor de 3-4 cm. Adultii prezinta diferente de coloratie, fiind de culoare bruna cu nuante de gri, cu numeroase pete intunecate si neregulate si linii transversale pe aripa anterioara. Pe aceasta prezinta o zona inchisa catre varful aripii si o pata pe centru. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare spre baza si mai inchise spre varf. In treimea terminala prezinta o dunga zimtata.
Ouale sunt mici, de aproximativ 0,5 mm, de culoare alba-galbuie. Larvele (omizile) sunt mari, de 1,5-2 cm lungime si au culoare variata, de la verde-brun la brun inchis. Dorsal, larva prezinta o dunga longitudinala si doua dungi laterale mai inchise la culoare. Pupa este de culoare brun-inchis.
Biologie si ecologie – Omida fructificatiilor
In conditiile din Romania, aceasta specie poate avea 2-3 generatii pe an si ierneaza ca pupa in sol.
Primii adulti apar la sfarsitul primaverii, in mai-iunie iar urmatoarele generatii se dezvolta in iulie si la sfarsitul lunii august. Dupa o perioada de cateva zile de hranire, are loc copulatia si depunderea pontei, procese ce se desfasoara in cursul noptii. O femela poate depune intre 500 si 1500 de oua sau chiar mai mult. Acestea sunt depuse izolat sau in grupuri pe frunze, lastari, tulpini dar in special pe florile de tomate, porumb, bumbac, naut, ardei, plante spontane.
Prolificitatea fluturelui este influentata de temperatura, umiditate si nutritia din stadiul de larva si adult. Larvele apar dupa o saptamana si parcurg 5 stadii larvare pana sa ajunga la maturitate. Odata ajunse la maturitate, acestea parasesc planta si organul atacat si patrund in stratul superficial al solului pentru a se transforma in pupa. Evolutia unei generatii are loc in decurs de 35-40 de zile. In spatii protejate, aceasta evolutie are loc in 28-33 de zile.
Plante atacate si mod de daunare – Omida fructificatiilor
Omida fructificatiilor este o specie polifaga, provocand daune la peste 120 de specii de plante, precum: tomate, porumb, tutun, ardei, vinete, fasole, lucerna, bumbac, plante ornamentale etc.
Larvele tinere, de varsta I si a II-a consuma tesutul si epiderma frunzei, florile, dupa care, incepand cu varsta a III-a, larvele patrund in fruct, consumand pulpa dar, de preferinta, semintele. In cursul hranirii, larva elimina excrementele la exteriorul organului atacat, ceea ce face usoara identificarea.
La porumb, larvele se hranesc initial cu matasea, apoi cu boabele in faza de lapte ceara din varful stiuletelui.
Produc daune florilor si semintelor de naut si ricin, boabelor din pastaile de mazare si semintelor de tutun.
La tomate, ardei si vinete omizile patrund in fruct distrugand pulpa si semintele. In aceste galerii se instaleaza diferite ciuperci daunatoare, ceea ce duce la compromiterea in scurt timp a fructului.
Aceasta omida produce pagube insemnate la culturile de tomate din spatii protejate. O singura omida poate ataca toate tomatele dintr-un ciorchine. Odata patrunse in fruct, larvele sunt greu de combatut iar dauna a fost deja creata.
Control si combatere
Lucrarile solului si araturile adanci determina distrugerea pupelor din stratul superficial al solului. Combaterea buruienilor elimina sursa de hrana a adultilor si a larvelor. Se recomanda infiintarea culturilor timpurii pentru ca, la aparitia daunatorului, plantele sa fie viguroase iar impactul daunatorului sa nu mai fie atat de mare. In unele tari se practica si cultivarea de plante capcana (bumbac, in, ricin, naut, porumb) semanate primavara devreme pentru a atrage fluturii sa depuna ponta, dupa care plantele se elimina si se distrug.
Fiind activi noaptea, adultii sunt mai greu de observat. Este important ca primul tratament sa fie facut la prima observatie a daunatorului. Dupa eclozare, omizile sunt foarte sensibile la tratamente deoarece acestea au mobilitate redusa iar hranirea este dificila si necesita un efort destul de mare.
Pentru combaterea biologica, se poate recurge la adunarea omizilor (pentru suprafete mici). Se pot folosi insecticide obtinute din ardei iuti, eficiente impotriva omizilor. Omida fructificatiilor are de asemenea daunatori naturali precum viespea oofaga din genul Trichogramma, virusul poliedric si paraziti care depun oua in corpul omizii.
In momentele neprielnice, caracterizate prin lipsa hranei si conditii nefavorabile, daunatorul poate intra in diapauza timp de cateva luni, astfel, nefiind afectata populatia.
Tratamentele chimice se aplica la primele observatii le daunatorului, cu insecticide specifice.
Produse recomandate
Sfatul specialistului
