Melissa officinalis 21

   Importanta culturii: Frunzele verzi si uscate de melisa se intrebuinteaza la condimentarea si aromatizarea unei game variate de preparate culinare si la fabricarea lichiorurilor. Planta contine uleiuri eterice, hidrocarburi terpenice (pinen, limonen, ocimen), taninuri, mucilagii, glucide, substante amare, saruri minerale de fier, aluminiu si potasiu, care determina intrebuintarea ei in alimentatie, industria farmaceutica, parfumerie, cosmetica.

Frunzele au utilizari terapeutice, actionand ca antiseptic, carminativ, sedativ, cicatrizant, antirahitic. Melisa este cunoscuta pentru efectul puternic insecticid asupra moliilor. Este o planta melifera valoroasa si are un aspect decorativ prin port si flori.

   Origine si raspandire: Roinita este orginara din sudul Europei. Este cunoscuta in cultura din antichitate, apreciata de greci si romani ca planta melifera si aromatica.

In secolul X se cultiva in Spania, de unde s-a raspandit in alte tari europene. In prezent este mult cultivata in regiunea mediteraneana din Europa (Franta, Italia, Spania) si in Asia.

La noi in tara este cultivata in judetele Constanta , Giurgiu, Teleorman, Buzau, Prahova si Timis.

   Particularitati botanice si biologice: Este o planta perena, care are in sol un rizom orizontal, articulat, cu numeroase radacini adventive. Tulpina este muchiata, ramificata, de 60-120 cm inaltime, erecta, uneori taratoare, putin pubescenta.

   Frunzele sunt ovate, au varful obtuz, marginile serate-crenate, sunt pubescente, cu aroma placuta si gust usor amarui. Florile albe sau rosietice sunt grupate in inflorescente verticilate si infloresc din iunie pana la sfarsitul lui august.

   Fructele, numite impropriu seminte sunt nucule ovoide, netede, castanii, au dimensiuni mici. Facultatea germinativa este mica si se pastreaza 2-3 ani. Plantele rasar greu, dupa 20-30 zile de la semanat.

Lemon balm (Melissa officinalis)          Melissa officinalis 2          Melissa officinalis 5          Melissa officinalis

   Exigente ecologice: Roinita este o planta sensibila la temperaturi scazute, care da rezultate bune in regiunile cu ierni blande. Are pretentii mari fata de lumina, umbrirea afectand dezvoltarea plantei si acumularea uleiurilor eterice. Cere soluri usoare, nisipo-lutoase, expuse la soare, fara exces de umiditate si nu prea fertile, deoarece excesul de humus reduce continutul in uleiuri eterice.

   Tehnologia culturii: Culturile se pot infiinta prin seminte si vegetativ, prin despartirea tufelor. Semanatul direct in camp se face prin aprilie, in randuri distantate la 40-50 cm.

Pentru despartirea tufelor se preteaza cele in varsta de 3-5 ani, care toamna sau primavara, se scot din pamant, se taie si se mocirlesc in vederea plantarii.

   Lucrari de ingrijire constau in pasit si plivit pentru distrugerea buruienilor, raritul plantelor la 20-30 cm pe rand, udat in perioadele secetoase si fertilizare cu ingrasaminte chimice, imediat dupa recoltarea frunzelor.

   Recoltarea: Prima recoltare se efectueaza in iunie, la inceputul infloritului, prin taierea tulpinilor, de pe care apoi, se rup frunzele, care se usuca imediat la umbra pentru evitarea innegrirea frunzelor si volatilizarea uleiurilor eterice.
Uscarea artificiala se face la temperaturi de 30°C.

Adauga un comentariu

*