Mana vitei de vie, Plasmopara viticola este originara din America de Nord, unde a fost observata inca din anul 1834. Datorita schimburilor comerciale, mana a fost introdusa in Europa. A aparut mai intai in Franta, unde primele infectii au fost constatate in anul 1878. Din aceasta tara s-a raspandit peste tot cu mare rapiditate, determinand impreuna cu filoxera pagube considerabile plantatiilor viticole.
La noi in tara mana vitei de vie a aparut in 1887 in pogdoriile din Buzau. Pagubele produse de mana sunt foarte mari, nu numai in anul cand boala se manifesta cu intensitate, ci si in anii urmatori. Pierderile de recolta din cauza acestei boli pot varia de la 10% pana la 70-80%, in functie de conditiile climatice din anul respectiv. Vinurile provenite din viile manate sunt acide, cu un procent foarte mic de alcool (datorita unei cantitati reduse de zahar in must).
Simptome
Atacul de mana se manifesta pe toate organele aeriene ale vitei de vie: frunze, lastari tineri, carcei, flori, ciorchini si boabe.
Atacul pe frunze
Frunzele pot fi atacate dupa ce ating o suprafata de 10-25 cm² si pana ce imbatranesc, cand practic manifesta o rezistenta sporita la mana. Petele de mana pe frunze au aspect variat in functie de momentul cand se produce infectia.
In primavara petele sunt de culoare galbena-untdelemnie, au un contur difuz, atingand dimensiuni ce variaza de la cativa mm la cativa cm (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifica, frunzele luand un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze).
Pe partea inferioara a frunzei, in dreptul petelor se constata prezenta unui puf albicios, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii. In functie de conditiile climatice (temperatura ridicata in jur de 20-22°C si umiditate accentuata), ce determina o evolutie rapida, faza de pete untdelemnii nu mai apare. Frunzele nu mai prezinta pe fata inferioara acel puf albicios, caracteristic.
La soiurile cu struguri rosii sau negri, petele de mana sunt inconjurate de un inel visiniu. La cele rezistente fata de aceasta boala petele se brunifica, iau o forma colturata si sunt limitate de nervuri. Catre toamna, cand frunzele devin mai rezistente, in urma infectiilor apar pete mici, colturoase de 1-2 mm in diametru. In dreptul acestora tesuturile se brunifica, in timp ce restul frunzei ramane de culoare verde. Aceasta forma de atac se numeste „pete de mozaic”. In aceasta faza ciuperca nu mai produce pe partea inferioara a limbului puf alb.
Atacul pe lastarii ierbacei si carceii
Acestia prezinta pete alungite de culoare bruna. Pe timp umed se acopera cu un puf albicios, alcatuit din masa de miceliu cu spori. Pe lastarii mai evoluati si lignificati, atacul de mana apare sub forma unor pete alungite de culoare bruna. Apar in preajma nodurilor, in dreptul carora scoarta este moarta. Coardele atacate nu se matureaza.
Atacul pe ciorchinii tineri
Poate fi foarte periculos in anii cu precipitatii abundente. Infectia are loc prin cozile inflorescentelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltata a coditei boabelor. Ciorchinii mici, pe timp umed se ingalbenesc si se acopera cu miceliu si spori de culoare alba. Sau, se brunifica si se usuca pe timp secetos. Bobitele se acopera cu un puf albicios format din miceliu si spori, deoarece boabele tinere neacoperite de stratul ceros, permit iesirea miceliului in exterior. Infectia pe boabe continua si dupa ce boabele sunt mai mari si acoperite cu stratul ceros. Ciuperca patrunde prin partea latita a coditei bobului cat si prin diferite rani produse de insecte sau grindina. Boabele atacate se brunifica, se zbarcesc si uneori se desprind de pe ciorchine si cad cu usurinta.
Formarea miceliului si a sporilor are loc intr-un timp relativ scurt (6-10 ore), daca umiditatea atmosferica este ridicata (95-100%) si temperatura este cuprinsa intre 18-24°C. Catre toamna, in frunzele mozaicate, ciuperca formeaza organele de rezistenta si de iernare. Acestea sunt sferice, brune, prevazut cu un perete gros.
Agentul patogen
In primavara, sporii de rezistenta ai ciupercii Plasmopara viticola germineaza la suprafata solului imbibat cu apa, la temperaturi de peste 10°C . Maxima fiind de 32°C, iar optimum de 22-23°C. In timpul germinarii, sporul crapa, iar din interior apare un filament micelian cu spor mare, ce va cadea pe sol. In timpul ploilor din primavara, sporii ce plutesc pe apa din jurul butucilor sunt proiectati pe partea inferioara a frunzelor, produc filamente de infectie ce patrund in tesuturile plantei-gazda prin stomate. Dupa ce se produc infectiile primare, urmeaza perioada de hranire a ciupercii in frunza. In timpul acestei faze pe frunze apar pete galbene-untdelemnii.
Manifestarea bolii este marcata de aparitia miceliilor (puf alb) ce poarta denumirea de spori. Sporii sunt luati de curentii de aer si dusi la distante mari. Ei isi pot pastra viabilitatea timp de 7-8 zile. Ajunsi pe organele vitei de vie, dupa ce stau in picaturile de apa, sporii produc filamente de infectie ce patrund prin stomate (deschiderile naturale ale frunzei).
Tratamentele chimice trebuie aplicate numai in timpul perioadei de incubatie, pentru ca la aparitia miceliului si a sporilor, cand in mod sigur exista pericolul unei noi infectii, organele vitei de vie sa fie acoperite cu o pelicula de substanta care sa le protejeze.
Spre toamna, dupa efectuarea ultimei contaminari secundare, ciuperca formeaza sporii de rezistenta, sub forma carora ciuperca ierneaza.
Prevenire si combatere
Se recomanda drenarea terenurilor care retin puternic apa, araturi adanci pentru ingroparea frunzelor mozaicate care contin oospori, distrugerea buruienilor. Tratamente chimice se pot efectua cu fungicide specifice.
Produse recomandate
Sfatul specialistului
