Magheranul

   Importanta culturii: Ca planta legumicola, magheranul se intrebuinteaza la prepararea unor sosuri picante, la aromatizarea unor preparate din carne si a unor muraturi, ca si in industria mezelurilor.

Aroma specifica este determinata de continutul mare in ulei volatil (1%), care face ca planta sa fie folosita in industria parfumeriei si in cosmetica. Are intrebuintare si in medicina, pentru tratarea colicilor gastrointestinale, insomniei, stimularea poftei de mancare. Este, de asemenea, o specie melifera si ornamentala.

   Origine si raspandire: Magheranul este o planta veche in cultura, originara din nordul Africii, zonele sudice ale litoralului Marii Mediterane, de unde s-a raspandit pe tot globul. In tara noastra se cultiva mai mult in judetul Neamt, dar si in alte judete precum Braila, Giurgiu, Teleorman, Buzau, Bihor, Dolj, unde gaseste conditii ecologice prielnice.

   Particularitatile botanice si biologice: In tarile de origine, magheranul este o planta perena, in timp ce in conditiile tarii noastre, se comporta ca planta erbacee anuala.

   Radacina este superficiala, pivotanta, de culoare galbuie-bruna. Tulpina este erecta, cu patru muchii, ramificata de la baza, inalta de 20-50 cm. Are ritm lent de crestere, la inceputul vegetatiei este pubescenta, de culoare verde-cenusie, apoi glabra si cu nuante rosiatice.

   Frunzele sunt eliptice sau ovat-spatulate, scurt petiolate, de dimensiuni mici, sunt pubescente pe ambele parti si dau intregii plante o nuanta de gri-albastruie. Florile sunt mici, de culoare alba-albastruie sau rosiatice, sunt grupate foarte dens pe terminatiile lastarilor si infloresc in iulie-august.

   Fructele sunt nucule mici, ovoide, galbui-brune, au maturare foarte esalonata. Semintele sunt mici, de culoare maro-deschis si au forma specifica. Facultatea germinativa este de 60% si se pastreaza 2-3 ani. Plantele rasar greu, la 21-25 de zile de la semanat.

   Exigente ecologice: Magheranul este o planta termofila, care are nevoie de temperaturi ridicate de-a lungul intregii perioade de vegetatie si este foarte sensibil la ingheturi si brume de primavara. Necesita o umiditate moderata, dar permanent asigurata in sol, aceste conditii influentand direct si proportional marimea productiei.

Datorita acestor pretentii si a inradacinarii superficiale, prefera solurile usoare, afanate, permeabile si bine structurate, calde, bogate in humus si in calciu.

Majorana hortensis 3          Majorana hortensis 4          Majorana hortensis          marjoram1

   Tehnologia culturii

Maghiranul se cultiva prin semanat direct in camp sau prin rasad.

   Pregatirea terenului incepe din toamna anului precedent si se continua primavara, prin grapari repetate pana la infiintarea culturii, in vederea mentinerii terenului curat de buruieni. Cultura se infiinteaza dupa trecerea pericolului de inghet sau brume, in perioada aprilie-mai.

   Semanatul direct se face in randuri, la distante de 15-25 cm. Se seamana la adancimea de 0.5-1 cm, iar dupa rasarire plantele se raresc pe rand, la 10-15 cm. In gospodariile individuale se seamana in ghivece.

   Plantarea rasadurilor produse in prealabil in rasadnite sau solarii reci se face dupa aceeasi schema ca si la semanatul direct.

   Lucrarile de ingrijire constau in mentinerea terenului curat de buruieni prin prasile sau plivit (la culturile realizate prin semanat direct), irigarea frecventa pentru a mentine valoarea umiditatii la 65-80% si fertilizarea faziala, daca este cazul.

   Recoltarea se face inainte de inflorire, in faza de formare a butonilor florali, prin taierea tufelor la 5-7 cm deasupra solului. In acest fel, pana toamna, plantele pot sa lastareasca din nou si se realizeaza a doua productie intr-un an. La recoltarea din toamna, plantele se smulg din pamant.

Dupa recoltare, ramurile adunate in legaturi, sau plantele smulse, se usuca la umbra, sub soproane sau in uscatoare special amenajate cu ventilatie naturala sau fortata.

Adauga un comentariu

*