Gargarita (ratisoara) frunzelor de porumb, Tanymecus dilaticollis este raspandita in zona de cultura a porumbului din Europa si vestul continentului asiatic. Este mentionata ca daunator in tari precum Iran, Rusia, Grecia, Bulgaria. In Romania, ratisoara porumbului a fost semnalata in anul 1904. Este intalnita frecvent in zonele de stepa si silvostepa. Arealul sau cuprinde zone intinse din Banat, Transilvania, zona colinara a tarii, Lunca Dunarii si vaile principalelor rauri din tara, prezentand importanta economica majora, mai ales in partea de sud, est si sud-est.
Adultul are culoarea corpului brun-cenusiu, mai deschis ventral, de 6.5-8 mm lungime. Adultul este de forma oval alungit, caracterizat prin prezenta unui cioc numit rostru, mai lung decat corpul. Oul este de 0.5-1 mm lungime, cilindric, rotunjit la capete. Initial este de culoare alb-galbui, apoi se inchide la culoare si devine brun. Larva este apoda, iar la maturitate ajunge la 8-9 mm, de culoare alb stalucitoare si prezinta pubescenta galbuie. Pupa este de culoare alba, de 5-9 mm lungime.
Biologie si ecologie
Specie monovoltina (o singura generatie pe an) si ierneaza ca adult in sol, in lojele nimfale, la adancimea de 40-60 cm. La temperatura solului de la 4º C (februarie), insectele parasesc locurile de iernare deplasandu-se spre stratul superficial al solului. Acolo asteapta aparitia conditiilor favorabile (temperaturi de 9º C), care de obicei apar la sfarsitul lunii martie-inceputul lunii aprilie, cand ies la suprafata.
Dupa aparitie, pana la rasarirea porumbului, adultii se hranesc cu cereale paioase sau diferite plante spontane, in special palamida. Odata cu rasarirea porumbului, daunatorul migreaza in acesta cultura, unde are loc hranirea intensa, copulatia si depunerea pontei.
Daunatorul este deosebit de activ in perioadele insorite si calduroase cand temperatura solului depaseste 18°C si se intinde pana in iunie (cca. 80 zile). Majoritatea pontei este depusa in cultura de porumb, izolat sau in grupe de pana la 10 oua, la mica adancime in sol sau sub bulgarii de pamant. O femela poate depune pana la 100 oua. Dupa ecloziune (la 1-4 saptamani de la depunerea oualelor), larva se hraneste cu radacinile de porumb. Aceasta coboara treptat in sol odata cu dezvoltarea sistemului radicular al plantei pana la adancimea de 40-60 cm.
Plante atacate si mod de daunare
Este considerat cel mai important daunator al porumbului. Se hraneste si cu alte plante cultivate, producand pagube considerabile (floarea soarelui, sfecla de zahar, sorgul, soia, lucerna, graul sau orzul). Cand plantele se gasesc intr-o faza initiala de 2-3 frunze, adultul reteaza plantele de la colet, provocand distrugerea in masa a culturii, aspect care impune reinsamantarea culturilor. Din cauza atacului de la baza plantei, frunzele surprinse in faza de cornet prezinta ulterior perforari circulare, dispuse transversal pe limb. Plantele atacate in timpul rasaritului, pana in faza de 2-3 frunze, pot fi roase in zona coletului. Plantele de porumb trecute de faza de 4-5 frunze, nu mai constituie sursa de hrana pentru daunator, care trece pe alte plante spontane. Singura planta din flora spontana care satisface cerintele acestei specii este palamida.
Combatere
Cea mai eficienta si mai sigura metoda de combatere a daunatorului este tratamentul semintei. In vegetatie se recomanda tratamente cu insecticide specifice.
Produse recomandate
Sfatul specialistului și încă 3 răspunsuri
