banner

Filoxera vitei de vie – Daktulosphaira vitifoliae

Raspandire: Daunatorul este cunoscut in toate podgoriile din tara. Pe vita europeana daunatorul se dezvolta printr-un ciclu de viata incomplet, marginit la evolutia formei radicicole.

Descriere: Filoxera se prezinta sub 4 forma, care se deosebesc intre ele prin caractere morfologice distincte.
Forma galicola este formata din fundarix si fundatrigene. Fundatrixul sau matca este piriforma, aptera, ingustata spre partea posterioara, plata ventral si usor bombata dorsal. Lungimea corpului variaza intre 1.5-2 mm, de culoare galbena spre brun.
Fundatrigenele au corpul globulos, de culoare galben-portocalie, cu lungimea de 1.6-1.8 mm, iar latimea de 1-1.2 mm. Capul si toracele sunt latite, iar abdomenul este ingustat spre partea posterioara. Antenele sunt formate din 3 articole, dintre care ultimul este cel mai dezvoltat si prevazut cu o senzorie primara.
Forma radicicola (virginogena) are o forma ovala, de 1-1.2 mm lungime, aptera, prezinta dorsal 70 de tuberculi de culoare inchisa, dispusi in randuri simetrice. Culoarea corpului este variabila in functie de anotimp: vara este galbena-roscata, iar spre toamna devine bruna.

forma radicicola
Forma sexupara (aripata) ia nastere spre toamna din forma radicicola. Are corpul alungit, de cca 1 mm lungime, de culoare galbena-portocalie, in afara de mezotorace care este brun inchis. Aripile sunt lungi, transparente, care in pozitie de repaus depasesc lungimea corpului. Capul prezinta ochi compusi, globulosi dispusi laterali si 3 oceli.

forma sexupara (aripata)
Formele sexuate apar din ouale depuse de sexupare. Corpul este galben, alungit. Sunt lipsite de aripi si aparate bucale. Femela are lungimea corpului de 0.48-0.5 mm, iar mascului 0.3 mm. Oul de iarna are forma eliptica, de culoare galbena la depunere, apoi brun. Oul de vara este alungit, de culoare galbena.

forma sexuata  femela 1
Biologie si ecologie: Specia este polivoltina, iar dupa locul unde se dezvolta, pe vita americana sau pe cea europeana, filoxera prezinta doua cicluri biologice: unul complet cu cele 4 forme si unul evolutiv incomplet (numai forma radicicola).
Ciclul complet: Filoxera ierneaza in stadiul de ou de rezistenta depus in toamna in crapaturile scoartei butucilor sau cordelor, din care, in primavara, apare matca. Larvele migreaza de pe butuci, pe partea superioara a frunzelor unde se hranesc prin inteparea si sugerea sevei. In urma atacului, la locul intepaturii datorita actiunii iritante a salivei inoculate apare pe partea inferioara a limbului o gala ca un bob de mazare, la inceput galben verzuie, apoi ruginie.
In aceste gale matca matura depune in medie 400-600 de oua nefecundate, in gramezi de 10-12 bucati, timp de 20-30 zile. Incubatia dureaza 3-8 zile si apoi eclozeaza prima generatie de fundatrigene care parasesc gala materna si invadeaza frunzele, formand alte gale. Pana in mijlocul verii se succed 4-7 generatii de fundatrigene a caror fecundatie scade treptat (100 oua). Ultimele generatii sunt mai sarace in indivizi si o parte dintre ei, datorita hranei mai putin abundente, coboara in sol si devin virginogene radicicole. Forma radicicola se inmulteste tot partenogenetic, iar o femela depune 40-90 oua, dand nastere la 4-6 generatii. Larvele ultimei generatii trec prin stadiul de pseudonimfa si apoi apar forme sexupare care ies la suprafata si depun oua. Dupa imperechere, femelele depun cate un ou durabil in crapaturile butucilor, stadiu in care ierneaza.
Ciclul incomplet: Intr-un an evolueaza 5-7 generatii de virginogene partenogenetice aptere, care la maturitate depun 40-100 de oua nefecundate, din care peste 8-12 zile apar larvele a caror dezvoltare dureaza 20-30 zile. Ultima generatie ierneaza pe radacini.
Raspandirea filoxerei se face prin formele aripate prin migratie aeriana si subterana prin butasii de vita americana.
Hiberneaza ca larve de diferite varste pe organele subterane, pana la adancimea de 40 cm, aparand la suprafata (cand temperatura solului este de 10ºC), ca fundatrix, iar prin inteparea frunzei, apar gale, in care sunt depuse oua nefecundate din care apar fundatrigenele care migreaza pe alte frunze sau plante si formeaza noi gale.
Prezinta 5-7 generatii pe an, iar in aprilie-mai apar primele gale de frunze. Forma galicola, desi apare pe unule soiuri (Riesling, Chasselas) nu are evolutie continua si este lipsita de importanta. Temperaturile joase, chiar de -14ºC, sunt suportate bine de ouale de rezistenta de pe coardele de vita.

plante atacate  atac pe radacina
Plante atacate si daune: Filoxera ataca diferite specii ale genului Vitis, traind pe diferite specii cultivate si salbatice. Numeroase soiuri europene sunt foarte sensibile fata de atacul formei radicicole, in timp ce vitele americane prezinta rezistenta ridicata fata de atac.
Pe radacinile si radicele atacate, prin intepaturile si absorbtia sevei, apar deformatii caracteristice, denumite nodozitati si tuberozitati. Nodozitatile se formeaza pe radacinile mai groase, tesuturile crapa, astfel ca pot patrunde diferite ciuperci si bacterii care contribuie ulterior la putrezirea radacinilor.
Vitele atacate au frunzele ingalbenite, raman pipernicite, nu se mai dezvolta si rodesc din ce in ce mai putin, iar in 5-10 ani se usuca.
Combatere: Metoda cea mai eficienta de combatere a daunatorului este altoirea soiurilor de vita europeana pe portaltoi american. O alta metoda (preventiva) este cultivarea soiurilor europene si autohtone, hibride. Inmultirea daunatorului este favorizata de cultura vitei de vie pe terenuri lutoase si luto-nisipoase si defavorizata pe solurile nisipoase.
Ca si tratamente chimice se recomanda sa se aplice in perioada de repaus vegetativ tratamente cu substante pe baza de cupru, precum Zeama bordeleza (50 g/ 10 l apa), Champ (30 g/ 10 l apa) sau Funguran (30 g/ 10 l apa). Dupa 5-7 zile se aplica ulei horticol Confidor Oil (150 ml/ 10 l apa) sau Nuprid Oil (150 ml/ 10 l apa).
Tratamentele de vara se aplica cu substantele Decis Mega (3 ml/ 10 l apa), Karate Zeon (2 ml/ 10 l apa), Fastac Activ (5 ml/ 25 l apa).

Adauga un comentariu

*