Cultura piersicului

Tom Botanistul, ajutor in gradina acum 3 ani

 

Piersicul este o specie pomicola deosebit de valoroasa din urmatoarele considerente:

-pomii intra repede pe rod, sunt foarte productivi, mai putin afectati de pieirea prematura, de brumele si ingheturile tarzii comparativ cu caisul;

-are un numar mare de soiuri, care isi matureaza fructele de la 15-20 iulie pana la sfarsitul lunii septembrie;

-fructele sunt deosebit de apreciate pentru consumul proaspat, pentru compot, nectar si alte produse deosebit de fine.

Soiurile de piersic se impart in 3 grupe:

-piersice propriu-zise, adica cele obisnuite, fructul are pielita paroasa, pulpa nealterata sau semiaderenta la sambure, de culoare galbena, alba sau rosie. Din aceasta grupa se recomanda soiurile: Fillete, Collins, Cardinal, jerseyland, Redhaven, Elberta, Halehaven, Fayette, Flacara;

-nectarine, care au fructul cu pielita glabra (fara puf), intens colorata, foarte aspectoase si parfumate, dar sunt ceva mai sensibile la ger si boli. Dintre acestea se recomanda: Nectared 2, Nectared 4, Flavortop, Regina 280-2B, Flamekist, Romamer 1 si 2, ele nu trebuie sa depaseasca 20-25% din totalul piersicilor plantati;

-pavii sau piersice pentru compot au fructul usor pufos, uniform colorat in galben, pulpa ferma, rezistenta la fierbere, se pot recolta si prin scuturare. Cele mai valoroase soiuri sunt Fortuna, Babigold 5, Babigold 7, Vivian.

Piersicul reuseste bine in zonele sudice si de vest ale tarii, unde temperatura medie anuala este de 10-11°C, minima nu scade sub -22…-24°C in timpul iernii, iar primaverile sunt blande, insorite, fara brume si ingheturi tarzii, precipitatiile atmosferice in jurul valorii de 500-550 mm, solul usor, bine drenat.

Pomii se procura de la pepiniere, se apltoiesc pe piersic franc, pe prun, corcodus si foarte rar pe migdal. In gradina putem apela si la piersicii obtinuti din samburii soiurilor tarzii (Elberta, Flacara), care dau fructe mari, frumos colorate, dar se coc ceva mai devreme decat soiul mama.

Pregatirea terenului si fertilizarea se fac cu mare atentie. Nu plantam piersic dupa piersic in acelasi loc, caci pomii nu se prind bine si cresc greu. Plantarea se face cu mare atentie, pomii sa fie nedeshidratati, iar plantarea se uda bine. Distantele de plantare recomandate sunt de 5×4 m, 4×4 m si foarte rar 4×3 m, numai la soiurile de vigoare slaba si plantate pe terenurile slab fertile.

Formarea coroanei se realizeaza in 2-3 ani, deoarece pomii au un ritm rapid de crestere si emit multi lastari anticipati. Cele mai recomandate sisteme de coroane sunt vasul ameliorat, vasul intarziat aplatizat, palmeta etajata si eventual fusul subtire. La piersic ramurile se lignifica si de aceea inclinarea sarpantelor se va realiza in cursul aceleasi perioada de vegetatie. Formarea coroanei impune operatiuni de rarire atat in perioada de repaus relativ, cat si in ccea de vegetatie. Intrucat in varful fiecarei ramuri se formeaza 2-4 lastari vigurosi, se va lasa unul cu pozitie favorabila, iar restul se suprima in verde.

Dupa intrarea pomilor pe rod se fac in fiecare an taierile de rodire. La fiecare pom se retin 100-150 ramuri mixte functie de vigoarea pomului, astfel ca productia pe pom sa fie de 40-60 kg.

Rarirea fructelor este aproape obligatorie si se face in luna iunie. Se lasa un fruct pe buchetele de mai, 1-2 fructe pe salbe, iar pe ramurile mixte 3-5 fructe, adica la distanta de 10-15 cm unul de altul.

Fertilizarea piersicului este obligatorie, cu cantitati de 300-400 kg gunoi de grajd la 3 ani odata, iar anual se dau 2-4 kg azotat de amoniu, 3-4 kg superfosfat (http://www.botanistii.ro/agro-cs-super-fosfat.html) si 2.5-3 kg sare potasica la 100 m² ocupat de pomi.

Udarea piersicului se face in anii secetosi si cand pomii sunt bine incarcati cu fructe. Se fac in toatal 4-5 udari: inainte de inflorit, la intarirea samburilor, cu 2-3 saptamani inainte de coacerea fructelor si 1-2 udari dupa recoltare. Apa administrata trebuie sa ude bine pamantul pe adancimea de 40-50 cm.

Lucrarea solului se face prin 1-2 araturi sau prin sapare la casma (toamna si eventual primavara) si 3-4 prasile la 6-8 cm adancime.

Recoltarea fructelor se face cand acestea intra in parga caci avanseaza bine in coacere si dupa cules. Aparitia culorii de acoperire, inmuierea pulpei la varful fructului sunt semne ca se poate incepe culesul.

Piersicul are cateva boli si daunatori periculosi pentru care trebuie sa se faca la timp tratamentele chimice, conform tabelului (Tabelul tratamentelor).

Buna! Ai nevoie de ajutor?

Am nevoie de ajutor

Alătură-te discuției:

*