Ciuperca de strat – Agaricus bisporus (Champignon)
Origine si raspandire.
Asupra originii ciupercilor exista constroverse, unii autori sustinand ca Italia este tara de origine, de unde in secolul al XVII-lea ar fi trecut in Franta, iar altii sustin ca ar fi Franta.
Primele insemnari despre cultura ciupercilor dateaza din anul 1650, avand o vechime de 350 ani, iar in anul 1810 se mentioneaza organizarea unei culturi cu caracter industrial.
In unele tari, dupa cel de-al doilea razboi mondial, cultura ciupercilor comestibile s-a modernizat, folosindu-se tehnologii intensive.
In lume se cunosc in prezent cca 3000 specii de ciuperci, din care peste 50 sunt toxice. Unele specii sunt cultivate in culturi dirijate in sistem gospodaresc sau in sistem intensiv industrial.
Particularitati botanice si biologice
Ciupercile ca organisme situate intre regnul animal si cel al plantelor autotrofe, au aparatul vegetativ lipsit de frunze, tulpina si radacina, constituind o aglomerare de filamente miceliene foarte fine, numite hife.
Ciuperca din cultura este formata din doua parti distincte: una subterana, denumita miceliu si una aeriana, denumita carpofor sau bazidiofruct.
Partea vegetativa a ciupercii este reprezentata de miceliu, alcatuit dintr-o impletitura de hife miceliene cu diametrul de 10 mm, de forma cilindrica si divizate in celule prin peretii transversali.
Rolul miceliului este de hranire a carpoforului, care ia nastere din niste mici umflaturi-primordii, care se formeaza la extremitatea celor mai tinere hife. Ciuperca champignon formeaza o palarie de forma convexa sau aplatizata, acoperita cu o cuticula alba, crem sau bruna. Piciorul, de culoare alba, are 3-5 cm lungime si 1-2 cm diametru.
Exigente ecologice
Regimul de nutritie al ciupercilor comestibile fiind heterotrof, acestea trebuie sa gaseasca in mediul de cultura substantele nutritive necesare, in special hidratii de carbon (celuloza ocupand primul loc), macro si microelemente. Azotul este folosit de catre ciuperci sub forma organica de acizi aminici si peptide.
Substratul de cultura constituie unul din factorii hotaratori in reusita unei culturi. Acesta trebuie sa fie adecvat posibilitatilor enzimatice si cerintelor energetice si nutritive pe care le au ciupercile.
Factorii de microclimat. Ciupercile comestibile, spre deosebire de plantele superioare au un grad redus de diferentiere structurala si functionala. Acest lucru reduce foarte mult rezistenta lor la conditii de mediu neprielnice.
Dirijarea corecta a factorilor de microclimat, specifici fiecarei etape din ciclul de cultura a diferitelor specii de ciuperci este de maxima importanta.
Lumina este o necesitate pentru cele mai multe specii, exceptie facand ciupercile Agaricus. In lipsa luminii, primordiile nu se dezvolta sau prezinta o crestere anorala (alungirea puternica a piciorului si reducerea dimensiunilor palariei, pana la disparitia ei).
Asociata cu o aerisire insuficienta, lipsa luminii determina un aspect coraliform (de conopida) al palariei. Pentru a asigura lumina difuza solicitata de ciuperci, se recomanda cretizarea geamurilor in sere. Lumina alba, albastruie si ultravioleta este foarte favorabila, pe cand cea rosie si galbena inhiba dezvoltarea carpoforului.
Temperatura. Abaterea in minus sau in plus fata de optimum duce la incetinirea cresterii carpoforului sau la dezvoltarea anormala a acestuia prin accelerarea transpiratiei.
Umiditatea relativa a aerului trebuie sa fie mai mare de 75%, dar sa nu atinga punctul de saturatie de 100% (punctul de roua), deoarece se produce inhibarea metabolismului ciuperilor si se favorizeaza aparitia competitorilor.
Aerisirea. Concentratia de 0.03% CO2 este favorabila, pe cand depasirea de 1% influenteaza alungirea puternica a piciorului si reducerea pana la aparitie a palariei la cele mai multe specii.
Sisteme tehnologice
Cultivarea ciupercilor se face dupa urmatoarele sisteme tehnologice:
1. Sistemul clasic este cel mai vechi sistem de cultura, se poate face in orice tip de local, necesita un minim de conditii pentru cresterea si dezvoltarea ciupercilor.
Nu mai este folosit din cauza slabei eficiente economice (consum ridicat de compost si randament scazut). Prezinta nesiguranta in realizarea productiei din cauza lipsei posibilitatilor de combatere a bolilor si daunatorilor.
2. Sistemul semiintensiv este un sistem tehnologic de cultivare evoluat. In localul de cultura exista asigurate conditii de incalzire, ventilatie, pasteurizare si dezinfectie termica.
Se pot utiliza localuri de cultura special construite sau localuri adaptate, prin dotarea acestora cu instalatii de pasteurizare, dezinfectie termica si de ventilatie.
3. Sistemul industrial (intensiv) necesita localuri de cultura amenajate special, cu reglare automata a temperaturii (incalzire-racire), a umiditatii si a ventilatiei si cu mecanizare totala a lucrarilor de cultura.
Se aplica pe suprafete mari, in 4-6 cicluri de cultura/an, da cele mai mari productii de ciuperci/m²/ciclu si cele mai mari venituri anuale.
Recoltarea ciupercilor
Calitatea ciupercii si asigurarea valorificarii lor este influentata direct de stabilirea corecta a perioadei de executare a recoltarii. Dupa o perioada de 18-21 zile de la acoperirea substratului de cultura (gobtare) apar primele fructificari sub forma de ciuperci individualizate, butoni, buchete, ciuperci solitare pe toata suprafata straturilor sau numai pe margine.
Aparitia velumului determina momentul recoltarii. Ciupercile trebuie recoltate cu velumul intreg, palaria inchisa, piciorul putin alungit pentru a putea fi comercializate.
In cursul unei perioade de fructificare se vor executa 20-40 recoltari, grupare in 3-8 valuri de recoltare.
Pentru efectuarea recolatarii, ciupercile se apuca cu mana de baza piciorului, se rasucesc si se apasa usor in jos, ciupercile aparute in buchete se recolteaza esalonat prin desprinderea din buchet. Cu ajutorul unui cutit cu lama inoxidabila se taie baza piciorului si se face sortarea pe calitati comerciale.
Pastrarea ciupercilor dupa recoltare
Dupa recoltare, ciupercile se pot pastra in camere frigorifice timp de 24-48 ore, la temperatura de 2-4ºC. Transportul ciupercilor pe distante mari se face cu masini izoterme la temperatura de 3-4ºC. Sub forma conservata in cutii din tabla sau la butoaie din plastic in saramura, ciupercile au o capacitate de pastrare de 1-2 luni.
Lucrarile de ingrijire in perioada recoltarii sunt obligatorii si presupun:
- indepartarea ciupercilor bolnave, patate sau inmuiate;
- scoaterea postamentelor miceliene in cazul ciupercilor aparute in buchet;
- acoperirea suplimentara (mulci) dupa fiecare val de recoltare;
- stropitul stratului de cultura care se face, in general, dupa fiecare recoltare.
Sfatul specialistului
