cimbrisor

 Importanta culturii: Cimbrisorul se cultiva atat ca planta legumicola aromatica cat si ca planta medicinala. Frunzele si partea inferioara a lastarilor tineri se folosesc la aromatizarea si condimentarea diferitelor mancaruri, a muraturilor, marinatelor si a conservelor din carne, peste si legume.

   Intreaga planta contine ulei eteric, care in partea aeriana a plantei ajunge pana la 2.5%, iar in seminte pana la 6%. Partea aeriana a plantei mai contine si materii tanante, compusi flavonici, luteina si glicozidele acesteia.

   Ca planta medicinala, cimbrisorul se administreaza intern in astm bronsic, tuse convulsiva, dispepsii usoare, enterocolite, etc. Se foloseste, de asemenea in cosmetica si industria parfumurilor.

   Cimbrisorul prezinta si interes decorativ, se poate amplasa sub forma de borduri sau grupuri, in diferite gradini, mai ales in cele de tip „stancarii”.

   Origine si raspandire: Este o planta originara din sudul Europei, de unde s-a extins pe intreg globul. Se gaseste si astazi in flora spontana din tarile mediteraneene si chiar in Siberia, fiind frecventa in regiunile de dealuri.

   In cultura cimbrisorul este cunoscut din antichitate, la inceput era folosit ca planta medicinala, in tratarea depresiilor si durerilor de cap, iar mai tarziu si ca planta condimentara.

   In prezent se cultiva frecvent in gradinile de legume in foarte multe tari ca planta condimentara si medicinala. In Romania cimbrisorul ocupa suprafete mici, gasind conditii optime de cultura in campiile din sudul si vestul tarii, mai ales pe terenurile irigabile.

               thymus vulgaris cimbrisor 3               Thymus vulgaris cimbrisor

   Particularitati botanice si biologice: Cimbrisorul este o planta perena, care se prezinta sub forma de subarbust. In primul an de vegetatie radacina este pivotanta, lunga de 20 cm, lemnoasa, ramificata, cu masa principala dezvoltata in stratul fertil de la suprafata solului.

   Tulpina este bogat ramificata, cu ramuri tertamuchiate, pubescente, lignificate la partea inferioara, mai mult sau mai putin ascendente, ajungand pana la 15-30 cm inaltime.

   Frunzele sunt foarte scurt petiolate, opuse si decusate, cu limbul alungit romboidal, lanceolat sau ovat, de circa 1 cm lungime, tomentoase pe partea dorsala, cu marginea rasucita catre partea superioara. Florile sunt mici, hermafrodite, de culoare roz, foarte aromate.

   Fructele sunt foarte mici, de forma rotunda-turtita, de culoare bruna, cu facultate germinativa redusa si se pastreaza 2 ani.

   Exigente ecologice: Este o planta rustica, cu pretentii reduse fata de sol si conditiile de mediu. Fata de caldura pretentiile cimbrisorului sunt diferite, in functie de forma cultivata.

   Cimbrisorul de vara este sensibil la frig si in cultura este tratat ca planta anuala. Cimbrisorul de iarna, fiind mai rezistent la frig, se comporta ca planta perena si poate ramane in cultura 5-6 ani. Este o planta iubitoare de lumina. Plantele tinere nu suporta umbrirea si de aceea, cultura trebuie facuta pe terenuri insorite, cu expozitie sudica.

   Cerintele fata de umiditate sunt relativ reduse, suporta bine perioadele de seceta. Merge bine pe soluri usoare si mijlocii, bogate in humus, permeabile, cu apa freatica la adancimi mai mari.

   Tehnologia de cultura: In gradina de legume, cimbrisorul se cultiva in parcela rezervata plantelor perene sau ca planta de bordura.

   Lucrarile de pregatirea solului pentru infiintarea culturii sunt urmatoarele: discuit, nivelarea de exploatare, administrarea ingrasamintelor organice si chimice, aratura adanca, discuit, modelarea terenului in straturi inaltate.

   Ingrasamintele chimice greu solubile cu fosfor si potasiu se aplica toamna, iar cele cu azot primavara devreme si in timpul vegetatiei, mai ales dupa prima recoltare. Trebuie evitate dozele excesive de azot, care reduc aroma frunzelor.

   Infiintarea culturii se face prin semanat direct in camp, prin plantarea rasadurilor sau prin despartirea tufelor batrane din culturile slab productive.

   Semanatul direct in camp sau despartirea tufelor se face toamna tarziu. Nu se recomanda semanatul primavara, deoarece samanta este foarte mica, stratul superficial al solului se usuca repede si plantele nu rasar intotdeauna, fiind necesara reinsamantarea.

   Pe suprafete mari se seamana mecanizat, cate trei randuri pe stratul inaltat, la adancimea de 1-1.5 cm. In cazul producerii rasadurilor, se seamana in luna martie sau iulie, la distanta de 12-15 cm intre randuri. Plantarea in camp a rasadurilor se face in iulie. Se planteaza manual sau mecanizat, trei randuri pe strat inaltat, la 18-19 cm intre plante pe rand.

   Pe teren nemodelat si pe suprafete mici, mai ales daca cimbrisorul este tratat ca planta anuala, distanta dintre randuri poate fi de 20-25 cm, iar densitatea plantelor poate sa creasca.

   Lucrarile de ingrijire: Deoarece plantele cresc foarte incet, mai ales in cazul culturilor obtinute prin semanat direct in camp, ingrijirea culturii in primul an va fi deosebit de atenta.

   Primavara devreme se lucreaza pe intervalele dintre randuri, pentru ca solul sa nu se usuce.

   In primul an de vegetatie la culturile infiintate prin semanat direct in camp se face raritul plantelor, cand acestea au 4-5 perechi de frunze, la circa 18-19 cm distanta de rand.

   Dupa fiecare recoltare se praseste, se uda daca este nevoie, se fertilizeaza cu azot, iar toamna se executa o usoara bilonare. La nevoie se fac tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor.

   Recoltarea consta in taierea ramurilor tinere, la inaltimea de 10-15 cm de la sol, fara a se taia partea lemnoasa. Lucrarea se face pe timp insorit, dupa ce s-a ridicat roua. Se poate recolta chiar si in primul an, fara insa a se intarzia aceasta operatie, astfel incat plantele sa fie fortificate la intrarea in iarna.

   Incepand din anul al doilea, se recolteaza in doua reprize: prima data la sfarsitul lunii mai, iar a adoua la sfarsitul lunii iulie sau in luna august.

Adauga un comentariu

*