Ocinum basilicum 3

   Importanta culturii: Busuiocul se cultiva atat ca planta condimentara, cat si ca planta aromatica si medicinala.
Frunzele de busuioc contin uleiuri eterice bogate in estragol si linalool, hidrocarburi alifatice (ocimen) si ciclice (terpinen, pinen) si alti derivati fenolici (anetol), caroten, vitamina C, fitoncide, saruri minerale, etc.

   Frunzele si partea superioara a lastarilor tineri au o aroma placuta (de piper, menta sau lamaie) si se folosesc (in stare proaspata sau uscata) la aromatizarea mancarurilor din carne si peste, a sosurilor, salatelor, a sucurilor si conservelor din legume. De asemenea, busuiocul serveste la obtinerea unui sirop alimentar si a unor bauturi racoritoare si este utilizat in industria parfumurilor, in cosmetica si cofetarie.

   Origine si raspandire: Busuiocul este originar din India, China, Sri Lanka, de unde s-a raspandit pe tot globul. In Europa a fost introdus la mijlocul secolului XVI-lea. Ca planta condimentata, busuiocul se cultiva in sudul Ucrainei, Armenia, Asia Mijlocie, in multe tari din Europa Apuseana (Franta, Italia, Germani, etc.) si in America de Nord.

La noi in tara creste spontan in locuri umbroase, fiind zonat in Campia Baraganului, Olteniei si Timisului.

   Particularitati botanice si biologice: Este o planta anuala, cu radacina pivotanta, bogat ramificata, masa principala a radacinilor gasindu-se in stratul fertil de la suprafata solului. Planta este de culoare verde-deschis, pubescenta si puternic aromata, cu tulpina erecta, inalta de 30-70 cm, ramificata de la baza si poarta frunze simple, petiolate, asezate opus si decusat, cu limbul oval sau oval-lanceolat, cu suprafata neteda sau gofrata si marginea intreaga sau slab dintata, pe partea inferioara cu numeroase glande secretoare de uleiuri eterice.

   Florile sunt mici, zigomorfe, hermafrodite, pentamere, de culoare alba sau roz. Fructele au circa 2 mm lungime si 1 mm diametru, de culoare bruna-inchisa sau aproape negre. In mediu umed fructele devin mucilaginoase. Facultatea germinativa a semintelor este de 60-80% si se pastreaza 4-8 ani.

   Exigente ecologice: Busuiocul este o planta iubitoare de caldura, nu rezista nici la cele mai usoare ingheturi. Creste incet si se dezvolta insuficient la temperaturi pozitive scazute. Fata de lumina este mai putin pretentios, dand productii bune chiar si la umbra. Totusi, rezultatele cele mai bune (productii mari si cu continut bogat in uleiuri eterice) se obtin atunci cand busuiocul este cultivat pe terenuri insorite, suficient de umede, bogate in humus si elemente nutritive, cu textura usoara sau mijlocie, plane sau cu expozitie sudica sau sud-vestica, cu reactie neutra ( pH 6.5-7.5).

ocimum_basilicum_minimum          ocimum-basilicum          Ocinum basilicum 1          Ocinum basilicum 2

   Tehnologia de cultura:

   Pregatirea terenului incepe din toamna cand, dupa nivelarea de exploatare , se administreaza ingrasaminte organice (40 t/ha gunoi de grajd) si ingrasaminte minerale (400 kg/ha superfosfat), care se incorporeaza in sol printr-o aratura adanca la 28-30 cm.

Primavara pana la semanat sau plantat, terenul se mentine afanat si curat de buruieni. Inainte de infiintarea culturii, terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm.

Pe acelasi teren, cultura de busuioc poate reveni dupa cel putin 10-12 ani, in caz contrar plantele se imbolnavesc de fuzarioza.

   Infiintarea culturii se face prin semanat direct sau prin rasad. Semanatul in camp se face primavara dupa ce a trecut pericolul brumelor tarzii, la adancimea de 1.5-2 cm, cu distanta intre randuri de 20 cm pentru soiurile pitice si mai mare (35-70 cm) la cele cu port semiinalt sau inalt.

Pentru producere rasadurilor se seamana in a doua decada a lunii martie in rasadnite cu incalzire biologica sau in sere inmultitor. Lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor sunt cele obisnuite.

   Plantarea rasadurilor in camp se face in perioada 25 aprilie – 20 mai, la aceleasi distante intre randuri ca si in cazul semanatului direct, iar intre plante pe rand, la 10-12 cm (pentru soiurile cu port pitic) si la 20-25 cm (pentru soiurile cu port inalt sau semiinalt).

   Lucrari de ingrijire: In prima parte a perioadei de vegetatie, plantele de busuioc se dezvolta foarte incet si au nevoie de ingrijire atenta.

Lucrarile de ingrijire constau in prasile mecanice pe intervalele dintre randuri (de 2-3 ori) si prasile manuale intre plante pe rand. Prima prasila mecanica se executa la adancimea la 6-8 cm, iar cea de-a doua si a treia la adancimea de 10-12 cm.

La culturile obtinute prin semanat direct in camp, cand plantele au 6-8 cm inaltime se face raritul, care coincide, de obicei, cu prima prasila manuala.

In perioada de vegetatie se fac doua fertilizari suplimentare: prima fertilizare se aplica la trei saptamani dupa plantare, iar a doua la doua saptamani dupa prima, administrandu-se 100 kg/ha superfosfat.

Pentru mentinerea in sol (la 30 cm adancime) a unei umiditati de 70% in timpul perioadei de vegetatie, se fac 5-6 udari folosindu-se cate 400-450 m³ apa la ha. Se fac tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor.

   Recoltarea se face manual, prin taierea lastarilor in perioada infloritului in masa a plantelor, din iunie pana toamna la aparitia buruienilor. Aceasta operatiune se face pe timp uscat si cald. Se usuca in snopi mici, la umbra sau in uscatorii speciale, la temperatura de 30-35°C.

Adauga un comentariu

*