Dovleacul (Cucurbita maxima), denumit si „dovleac turcesc”, se cultiva pentru fructele sale care se consuma sub diferite forme: zaharisite, jeleuri, coapte, fierte sau se folosesc in preparea prajiturilor, sucurilor etc. Fructele de dovleac se pot folosi in alimentatia persoanelor cu tulburari digestive, sub forma de sucuri sau compoturi. Semintele contin 35-50% ulei si se pot consuma prajite sau proaspete, iar uleiul de dovleac se foloseste in alimentatie sau in industrie. Dovleacul contine cantitati mari de carbohidrati, proteine, saruri de fier, de fosfor si de calciu, vitamina A si vitamina C. Dovleacul se poate utiliza si in furajarea animalelor.
Dovleacul este originar din America de Nord, de unde s-a raspandit si in partea de vest Europei. In secolul XVIII ajunge in Tara Romaneasca, apoi in Moldova. In prezent, dovleacul se cultiva in Romania in culturi pure sau intercalate cu porumb.
Radacina ajunge pana la 3 m adancime, explorand o masa mare de sol. Tulpina este taratoare, bine dezvoltata, cu lungimea de pana la 5 m si acoperita cu perisori. Frunzele sunt mari, cu lobi rotunzi, lung petiolate si acoperite cu perisori aspri. Florile sunt mari, de culoare galbena, iar polenizarea este entomofila. Florile barbatesti sunt grupate cate 1-3 si au pedunculul lung. Florile femele au pedunculul mai scurt, sunt mai putine decat cele mascule si se deschid dupa cele barbatesti. Fructul este de tip melonida, cu peduncul scurt si ingrosat, de dimensiuni foarte mari. Semintele sunt mari, cu tegumet scleros, de culoare gri sau alb-gabuie, cu forma ovata. Semintele isi pastreza facultatea germinativa timp de 5-8 ani.
Cerinte fata de clima si sol
Este o planta iubitoare de caldura, fiind distrusa la temperaturi negative. Dovleacul rezista bine la seceta datorita sistemului radicular foarte dezvoltat. Totusi, aplicarea a 2-3 udari determina sporuri de productie semnificative. Planta prefera soluri fertile, bogate in humus, cu pH neutru sau slab acid, iar panza freatica sa fie la mica adancime.
Tehnologia de cultivare a dovleacului
Rotatia
Cele mai bune rezultate se obtin dupa trifoi, lucerna, mazare, fasole. Premergatoare bune sunt radacinoasele si bulboasele, cartoful sau varza. Dovleacul se poate cultiva cu porumbul, in culturi asociate, insa aceasta tehnologie este folosita pe suprafete mici.
Pregatirea terenului
Toamna se realizeaza fertilizarea de baza. Ingrasamintele se incorporeaza in sol prin aratura adanca, de 28-30 cm. Primavara solul se lucreaza cu combinatorul si se deschid rigolele de udare.
Semanatul
Se poate realiza manual (pe suprafeta mici, cu 2-3 seminte intr-un cuib) sau mecanizat. Adancimea de semanat este de 3-4 cm. Pentru un hectar este necesara o cantitate de samanta cuprinsa intre 8 si 10 kg. Distanta intre randuri este de 150 cm, iar intre plante pe rand, de 100 cm. Inainte de semanat, se recomanda tratarea semintelor. Procedura se executa la fel ca la semintele de castraveti si pepeni.
Imediat dupa semanat, terenul se erbicideaza cu un erbicid preemergent.
Boli si daunatori
Dintre boli, cele mai intalnite la cultura de dovleac sunt mana, fainarea si antracnoza, iar dintre daunatori, acarienii, afidele si tripsii.
Combaterea buruienilor
Se poate realiza prin prasile sau prin aplicarea de erbicide postemergente.
Alte lucrari de ingrijire:
- cand a aparut prima frunza adevarata se efectuaza raritul, lasand 2 plante la cuib;
- se recomanda efectuarea a 3-4 prasile mecanice sau 1-2 manuale. In timpul ultimelor 2 prasile, se musuroieste cuibul;
- se realizeaza 2-3 udari cu norma de aprox 300 metri cubi/ha. Apa nu trebuie sa atinga frunzele;
- dupa apartitia fructelor, se poate realiza fertilizarea cu ingrasaminte specifice;
- pentru a obtine fructe mari, se lasa pe planta 2-4 fructe;
- cultura se poate mulci cu paie, pentru ca fructele sa nu intre in contact cu pamantul;
Produse recomandate
Recoltarea
Se realizeaza cand fructele au ajuns la maturitate fiziologica (comerciala). Fructul este optim pentru recoltare cand coaja s-a intarit, a devenit lucioasa, iar pedunculul este zbarcit si lignificat. Calendaristic, epoca de recoltare incepe la jumatatea lunii septembrie, insa recoltarea in masa se face dupa caderea primelor brume. Fructele au capacitate mare de pastrare si pot fi consumate, daca sunt depozitate corect, pana la sfarsitul iernii, cel mai bine pastrandu-se in beciuri. Productiile medii, in Romania, sunt de aprox 30 t/ha.
Sfatul specialistului
