patarea

1.Patarea unghiulara a castravetilor (Pseudomonas syringae pv. lachrymans)

patarea la castravetipatarea la castraveti 1

Este o boala pagubitoare si frecventa in culturile de castraveti in camp, cat si in cele din spatiile protejate.

Simptome: Boala se manifesta pe toate organele supraterane ale plantei, pe parcursul intregii perioade de vegetatie.

Pe cotiledoane, imediat dupa rasarirea plantutelor, apar pete mici circulare sau colturoase, de culoare verde inchisa si apoase la inceput, ca apoi sa devina brune. Pe frunze apar pete unghiulare, hidrozate, de culoare verde inchis, dispuse intre nervuri si inconjurate de o zona galben-verzuie. In conditii favorabile petele conflueaza, iar in dreptul acestora, pe partea inferioara a frunzelor apare un exudat bacterian mucilaginos, albicios, sub forma de picatura.

Pe vreme secetoasa exudatul bacterian se usuca si formeaza o crusta alba cenusie. Ulterior tesuturile atacate se necrozeaza, se desprind si cad, iar frunzele apar ciuruite, zdrentuite. Pete asemanatoare apar pe tulpini si pe petiolul frunzei. Florile infectate se usuca si cad. Pe fructe apar pete mici (1-3 mm), adancite in tesuturi, de culoare albicioasa.

Pe vreme umeda aceste pete se acopera cu exudatul bacterian albicios. Daca atacul are loc pe fructele tinere acestea se deformeaza. Agentul patogen patrunde pana la seminte, pe care le infecteaza.

Agentul patogen: Pseudomonas syringae pv. lachrymans, transmiterea bacteriei se face prin seminte infectate si prin resturi vegetale provenite de la plantele bolnave, iar raspandirea in timpul vegetatiei se realizeaza prin apa provenita din ploi sau irigatii, insecte, unelte.

Patrunderea in plante se face prin deschideri naturale sau rani.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda respectarea asolamentului de 3-4 ani, folosirea de samanta sanatoasa, strangerea si arderea resturilor vegetale, inlaturarea din cultura a plantelor atacate.

La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu Champ 77 WG (3 kg/ha), Funguran OH (3.2 kg/ha), Zeama bordeleza (0.75%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

2.Patarea rosie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum)

patarea la prunpatarea la prun

La noi in tara se manifesta frecvent in anii cu primaveri ploioase, indeosebi in livezile neingrijite sau pe prunii batrani, la care provoaca defolierea, iar fructele raman mici si au continutul redus de zahar.

Simptome: Boala se manifesta spre sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie, cand pe frunzele atacate apar pete aproximativ circulare, la inceput de culoare galbena-crem, ca apoi sa devina portocalii si in final rosii-caramizii.

Tesuturile din dreptul petelor se ingroasa, devin crustoase, cu aspect cerat si se bombeaza usor spre partea inferioara a frunzelor, unde se observa mici formatiuni punctiforme care reprezinta ostiolele picnidiilor agentului patogen.

Pe timp umed picnosporii sunt eliminati din picnidii si apar pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor ca un strat de gelatina de culoare alba. In anii favorabili bolii, ca urmare a atacurilor intense, frunzele se usuca si cad de timpuriu, ceea ce determina o slabire a rezistentei pomilor la gerurile din timpul iernii.

Agentul patogen: Polystigma rubrum, agentul patogen se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale ramase pe sol.

In timpul vegetatiei, agentul patogen produce un numar mare de generatii de picnidii cu picnospori care produc infectiile secundare.

Profilaxie: Prevenirea bolii se poate realiza prin cultivarea de soiuri de prun rezistente si prin efectuarea in plantatii de araturi adanci in vederea ingroparii frunzelor atacate.

Tratamentele chimice se aplica la avertizare cu Bravo (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (2 kg/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

3.Patarea neagra a trandafirului (Diplocarpon rosae)

patarea la trandafirpatarea la trandafir  1

Este o boala foarte comuna, intalnindu-se pe tot globul, in regiunile unde se cultiva trandafirul.

Simptome: Boala se manifesta in special pe frunze, pe partea lor superioara formandu-se pete negre, circulare, cu aspect radiar si margini neprecis delimitate.

Petele variaza in diametru, de la 3-4 mm la 12-16 mm, aspectul radiar datorandu-se cresterii miceliului, ce porneste radiar de la punctul de infectie. In conditii de mediu favorabile, petele conflueaza cu usurinta si produc leziuni mari, neregulate ca forma.

Tesutul din jurul petelor se ingalbenesc, iar la final ingalbenirea cuprinde frunzele in intregime. In cazul atacurilor puternice au loc defolieri premature ale plantelor cu implicatii in ceea ce priveste numarul si calitatea florilor.

La suprafata petelor aper mici proeminente de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile ciupercii. Prin ruperea cuticulei are loc punerea in libertate a conidiilor, deci diseminarea patogenului.

In afara de frunze pot fi parazitati si lastarii tineri pe suprafata carora apar pete violet-negricioase.

Agentul patogen: Diplocarpon rosae, care se transmite de la un an la altul prin conidiile de pe frunze, prin ascosporii care rezista peste iarna in apotecii si prin miceliul de rezistenta din leziunile de pe lastari.

Profilaxie: Se recomanda taierea lastarilor plantelor bolnave si adunarea frunzelor atacate in vederea distrugerii lor prin ardere, in spatiile protejate se recomanda aerisirea periodica in vederea reducerii umiditatii atmosferice.

Cand infectia este puternica se recomanda aplicare fungicidelor Dithane M45 (0.2%), Bravo (0.2%), Mirage 45 EC (1 l/ha), Systhane Plus (0.025%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

4.Patarea cafenie a frunzelor si fructelor si rapanul ramurilor de mar (Venturia inaequalis)

patarea la marpatarea la mar

Este boala cea mai raspandita in toate tarile unde se cultiva marul. In tara noastra se intalneste in toate regiunile pomicole, fiind considerata una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului, datorita pierderilor mari de recolta, atat cantitative, cat si calitative.

Simptome: Sunt atacate toate organele tinere ale marului (frunze, sepalele florilor, fructele si ramurile tinere). Pe frunze se observa la inceputul atacului, pete mai mult sau mai putin circulare,cu contur neprecis delimitat, de culoare cenusie.

Culoarea petelor este data de miceliul ciupercii, care se dezvolta sub cuticula radiar, in jurul punctului de infectie. Mai tarziu, odata cu formarea partii asexuate petele capata o culoare bruna-maslinie si aspect catifelat.

Atacul pe flori, in special sepale, este asemanator cu cel descris pe frunze. Fructele sunt atacate de cand sunt tinere si pana la maturitate. Pe acestea apar pete cenusii-maslinii, in dreptul carora tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic, iar mezocarpul lor are gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia fructigena, cat si pentru alte ciuperci ce distrug pulpa in totalitate.

Pe ramurile tinere apar pete asemanatoare celor de pe frunze. Ciuperca determina pe suprafata ramurilor o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se formeaza un strat de suber care separa partea sanatoasa de cea bolnava.

Agentul patogen: Venturia inaequalis f.c. Fusicladium dendriticum, iernarea ciupercii are loc in frunzele cazute sub forma de peritecii, precum si sub forma de miceliu stomatic in scoarta sau miceliu de rezistenta in solzii mugurilor.

Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu vapori de apa.

Profilaxie: Se recomanda strangerea, arderea si aratura adanca de toamna pentru micsorarea sursei de infectie, taierea si arderea ramurilor de rapan, cultivarea de soiuri rezistente.

In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (0.2-0.3%), Bravo (2.5 l/ha), Champ 77 WG (0.2%), Chorus (0.3 kg/ha), Clatinet (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%), Dithane M45 (0.2%), Flint Plus (0.125%), Folicur Solo (0.75 l/ha), Folpan 80 WDG (0.15%), Funguran OH 50 WP (0.2%), Kocide 2000 (0.25%), Merpan 80 WDG (0.15%), Orius 25 EW (0.05%), Polyram DF (0.25%), Score 250 EC (0.225 l/ha), Shavit F 72 (0.2%), Stroby DF (0.01%), Topsin (1 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

5.Patarea alba a frunzelor de tomate (Septoria lycopersici)

patarea-alba-la-tomate

patarea alba la tomate

Este o boala mult easpandita in tarile cu climat temperat si oceanic, atacand in afara de tomate si alte solanacee cultivate si spontane.

Simptome: Plantele pot fi atacate in toate stadiile de dezvoltare, boala manifestandu-se pe frunze, tulpini si foarte rar pe fructe. Boala debuteaza pe frunze, prin aparitia unor pete circulare, cu diametrul de 0.5-1 mm, de culoare bruna.

Dupa catva timp, petele se maresc in diametru ajungand la 3-4 mm, capata o culoare alba-cenusie si raman inconjurate pe margini de un halo brun-intunecat. La suprafata tesuturilor atacate, pe partea superioara a frunzelor, apar formatiuni punctiforme, de culoare neagra, care reprezinta picnidiile ciupercii. Tesuturile atacate se necrozeaza, iar frunzele afectate se usuca, incepand cu cele bazale.

Pete similare pot fi observate pe tulpini si foarte rar pe fructe. Cand atacul se manifesta de timpuriu pe rasaduri, acestea pot fi distruse partial sau total daca nu se aplica tratamente adecvate.

Agentul patogen: Septoria lycopersici, de la o perioada de vegetatie la alta, ciuperca se transmite prin miceliul de rezistenta, forma sub care ciuperca ierneaza in resturile vegetale.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda strangerea si distrugerea resturilor vegetale, rotatia culturilor cu revenirea tomatelor pe aceeasi sola, dupa 2-3 ani, utilizarea de rasad sanatos.

In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (4 l/ha), Dithane M45 (0.2%), Polyram DF (0.2%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

6.Patarea cafenie a frunzelor de tomate (Cladosporium fulvum)

patarea cafenie la tomate

patarea cafenie la tomate

Boala este frecventa in culturile de tomate din sere si solarii si se manifesta rar in culturile din camp.

Simptome: Atacul incepe pe frunzele bazale apoi progreseaza si pe frunzele din etajele superioare. Pe partea superioara a frunzelor apar pete mici, de culoare galbuie, care se maresc in diametru si devin galbene.

Pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor apare un puf alb, care devine cafeniu si in final brun-violaceu, format din conidioforii si conidiile ciupercii. In conditii favorabile de mediu, in cazul unor atacuri puternice, petele conflueaza, tesuturile atacate se brunifica si se necrozeaza, iar frunzele se usuca, ceea ce determina debilitarea plantelor.

Agentul patogen: Cladosporium fulvum, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin miceliul de rezistenta din organele afectate sau prin conidiile care rezista in conditiile din sera.

Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie este asigurata prin conidii.

Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda dezinfectarea serelor, strangerea si distrugerea resturilor vegetale, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.

In timpul perioadei de vegetatie se aplica tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (1.5-2 l/ha), Dithane M45 (0.2%), Ortiva (0.75 l/ha), Polyram DF (0.2%), Topsin 70 WDG (1 kg/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

7.Patarea frunzelor de sfecla (Cercospora beticola)

patarea la sfecla

patarea-la-sfecla-1

Este boala cea mai raspandita in culturile de sfecla. In tara noastra se intalneste in fiecare an si poate produce pagube de pana la 50% din productie in anii cu conditii favorabile.

Simptome: Boala afecteaza frunzele. Pe suprafata acestora apar pete mai mult sau mai putin circulare, bine conturate, de 1-5 mm in diametru, la inceput galbene, apoi cenusii. Petele sunt marginite de un halou de culoare bruna-inchis, bruna-rosiatica sau chiar negricioasa. La inceputul atacului petele sunt izolate, mai tarziu putand sa conflueze.

Pe vreme umeda, in dreptul petelor, apare un puf fin cenusiu ce reprezinta partea asexuata a ciupercii, respectiv conidioforii cu conidii. Frecvent, tesuturile foliare afectate se nectozeaza, se usuca si uneori cad, frunza ramanand ciuruita (perforata).

In cazul unui atac intens, frunzele se ingalbenesc si se usuca prematur, ceea ce are efect negativ asupra cantitatii de zahar ce se acumuleaza in radacini. Pe petioli apar pete de aceeasi culoare, dar mai alungite.

Boala se poate manifesta si in culturile semincere de sfecla prin pete caracteristice pe frunze, iar pe tulpini prin pete brune alungite. Ca urmare a acestui atac semincerii se usuca sau formeaza glomerule mici, deformate, adesea seci.

Agentul patogen: Cercospora beticole, care se raspandeste de la un an la altul si in timpul perioadei de vegetatie prin conidii, care isi pastreaza capacitatea de infectie pana la 20 luni.

Profilaxie: Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente, respectarea rotatiei culturilor, utilizarea de samanta sanatoasa, strangerea si distrugerea frunzelor atacate pentru reducerea sursei de infectie.

In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Bravo (1.5-2 l/ha), Duett Ultra (0.5 l/ha), Score 250 EC (0.3 l/ha), Tango Super (1 l/ha).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

8.Patarea bruna a frunzelor de tomate (Alternaria dauci)

patarea bruna la tomatepatarea bruna la tomate

Boala se manifesta frecvent in culturile de tomate din camp si solarii, unde produce pagube importante.

Simptome: Plantele pot fi atacte in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe toate organele supraterane. In rasadnita atacul se manifesta prin pete alungite, cu aspect neregulat, brun inchise, care cuprind partea bazala a tulpinii de jur-imprejur, simptom caracteristic denumit si „putregaiul in forma de guler”.

Cele mai frecvente simptome ale bolii se manifesta pe frunze incepand cu cele bazale si progresand si pe cele din etajele superioare. Pe frunze apar pete izolate, circulare, brune, zonate concentric. In conditii favorabile, petele conflueaza si ocupa portiuni mari din frunze, care se usuca.

Pe tulpini, petioli si pedunculi florali apar pete ovoide concentrice, brun-negricioase. Atacul pe fructe se manifesta mai frecvent in jurul pedunculului, unde apar la inceput, pete mici, circulare, adancite in tesut, care cu timpul devin negricioase, lucioase si prezinta zonarea concentrica specifica atacului. La suprafata tesuturilor atacate apar fructificatiile asexuate ale ciupercii reprezentate prin conidiofori cu conidii.

Agentul patogen: Alternatia dauci f.sp. Solani, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se face prin conidii si prin miceliul de rezistenta, forme sub care ciuperca ierneaza in resturile plantelor atacate. Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie se realizeaza prin conidii. Seceta si caldura din timpul verii sunt factori care favorizeaza dezvoltarea alternariozei.

Profilaxie: Se recomanda strangerea si distrugerea resturilor de plante atacate, folosirea de rasad sanatos, rotatia culturii.

In perioada de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (1.5-2 l/ha), Curzate Manox (2.5 kg/ha), Orius (0.05%), Ortiva (0.75 l/ha), Polyram DF (0.2%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC ( 0.5 l/ha), Zeama bordeleza (0.75%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

9.Patarea unghiulara a frunzelor de fasole (Isariopsis griseola)

patarea la fasole patarea la fasole

La noi in tara boala se intalneste mai frecvent in regiunile umede, unde produce pagube insemnate.

Simptome: Boala se manifesta pe frunzele si fructele de fasole. Pe partea superioara a frunzelor, in timpul verii, apar pete mici, cenusii sau brune, unghiulare ce sunt dispuse intre nervuri.

Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor, intr-o faza mai avansata a bolii, apar numeroase punctisoare brune ce reprezinta partea asexuata a agentului patogen. In regiunile umede, atacul este foarte intens, putand determina uscarea si defolierea prematura a plantelor. Atacul apare si pe pastai sub forma unor pete mici, colturoase.

Agentul patogen: Isariopsis griseola, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se realizeaza prin miceliul de rezistenta, forma sub care ciuperca ierneaza in resturile vegetale.

Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie se realizeaza prin intermediul conidiilor.

Profilaxie: Se recomanda strangerea si distrugerea resturilor vegetale si rotatia culturilor.

Pentru combaterea chimica a agentului patogen se recomanda tratamente cu Captan (0.4%), Zeama bordeleza (0.75%).

Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:

Adauga un comentariu

*