Alunul (Corylus avellana) este un arbust fructifer ce creste spontan la marginea padurilor de foioase, fiind raspandit in toate zonele geografice ale tarii, cu precadere in zona dealurilor. Fructele de alun (alunele) reprezinta o sursa importanta de vitamine, minerale si grasimi, insa consumul se realizeaza in cantitati moderate, dat fiind aportul caloric mare al acestora.
Particularitati de crestere si fructificare la alun
Sistemul radicular este bine dezvoltat in lateral, iar in primii ani de la plantare radacinile cresc lent si nu patrund adanc in sol. Radacinile alunului pot forma asociatii simbiotice cu ciuperci micorizante, fiind astfel favorizata absorbtia apei si elementelor minerale. Coroana este globuloasa si deasa si poate ajunge la 3-5 m inaltime, formand 15-20 ramificatii, ce pornesc din zona coletului.
Alunul este o planta unisexuat monoica, ce formeaza inflorescente mascule si femele pe aceeasi planta. Cele mascule sunt grupate in inflorescente denumite amenti, fiecare ament cuprinzand intre 130 si 160 de flori. Florile femeiesti sunt grupate cate 6-8 in inflorescente si sunt situate spre varful ramurilor. Fructul este o achena monocarpica, denumita si pseudonuca.
Cerintele fata de clima si sol
Alunul are cerinte reduse fata de temperatura, fiind destul de rezistent la ger. In faza de repaus vegetativ rezista la temperaturi de pana la -30℃ insa florile sunt afectate de temperaturi de -5℃, mai ales, avand in vedere ca alunul infloreste in perioada ianuarie-martie. Rezistenta la ger scade odata cu umflarea mugurilor, acestia fiind afectati de temperaturi de -10℃.
Arbustul are pretentii mari fata de lumina iar productia este direct influentata de distantele de plantare, expozitia si modul de dirijare al coroanelor. Fructificarea este slaba in zonele coroanei care sunt umbrite. Alunul se dezvolta bine in zonele cu precipitatii de 700-1000 mm pe an. Daca necesarul de apa nu este asigurat din precipitatii, este necesara aplicarea irigatiilor. Arbustul valorifica bine solurile fertile, aluvionare sau cu o fertilitate medie. Nu suporta stagnarea apei in sol, acesta determinand asfixierea radacinilor. Nu sunt recomandate solurile cu panza freatica la adancime mai mica de 1,5-2 m. De asemenea, continutul in calcar activ nu trebuie sa fie mai mare de 10-12%.
Pregatirea terenului
Pentru cultura alunului se aleg terenuri plane sau in panta, care sunt bine expuse la razele directe ale soarelui. Arbustul de alun creste in toate zonele geografice ale tarii, dar cele mai bune rezultate se obtin in zonele de deal. Polenizarea alunului este anemofila, din aceasta cauza randurile se vor amplasa pe directie vantului predominant. Alunul nu este pretentios fata de cultura premergatoare. Este recomandat sa se realizeze odihna solului (3-4 ani), daca terenul a fost ocupat de specii pomicole, timp in care se cultiva cu specii leguminoase perene sau graminee.
Operatiunea de pregatire a terenului incepe prin eliminarea tuturor plantelor si resturilor vegetale de pe parcela. Daca terenul este puternic infestat cu buruieni, se pot aplica erbicide totale. Se realizeaza nivelarea terenului, daca este necesar, tinandu-se cont de panta terenului.
Produse recomandate
Se recomanda scarificarea terenului la adancimea de 60 cm, pentru a decompacta straturile profunde ale solului, lucrare ce se efectueaza imediat dupa eliberarea terenului. Daca nu exista posibilitatea efectuarii scarificarii, se realizeaza o aratura adanca, la 30-35 cm, urmata de o lucrare cu discul.
Fertilizarea de baza se face cu ingrasamant complex NPK, in functie de starea de aprovizionare a solului, determinata in urma unei analize de sol. Ingrasamintele organice se pot administra la plantare.
Plantarea
Perioada optima de plantare este toamna, perioada de repaus fiind favorabila inradacinarii. Radacinile alunului se deshidrateaza usor, in consecinta, daca materialul saditor este transportat pe o distanta mare, radacinile se protejeaza pentru mentinerea turgescentei. Inainte de plantare, radacinile se rehidrateaza intr-un vas cu apa, se fasoneaza si se elimina cele uscate sau deteriorate. Pentru a favoriza prinderea arbustilor de alun, acestia se introduc cu radacinile intr-o mocirla formata din pamant galben, balegar de bovine si apa, de consistenta smantanii.
Cu 2-3 zile inainte de plantare, terenul se picheteaza si se realizeaza gropile de plantare (60 x 60 x 60 cm), utilizand ca distante de plantare 6 m intre randuri si 3-4 m intre plante, pe rand. Se recomanda plantarea a 2-3 soiuri in parcela, pentru efectuarea polenizarii. In cazul in care nu s-a efectuat scarificarea, dimensiunea gropilor trebuie sa fie mai mare.
Dupa efectuarea plantarii, se taseaza pamantul din jurul arbustului, pentru un contact cat mai bun intre pamant si radacini si se iriga fiecare arbust cu 10-15 l apa. Udarea se repeta de 5-6 ori in primul an de la plantare. Pentru a evita pierderile cauzate de rozatoare, tulpinile se invelesc cu materiale de protectie destinate acestui scop. NU se foloseste folia de polietilena pentru invelirea tulpinilor peste iarna, deoarece aceasta poate conduce la decalirea unor portiuni de tulpina, cu efecte negative in cazul unor temperaturi scazute.
Lucrarile de intretinere la alun
Una din cele mai importante lucrari de intretinere este reprezentata de taieri. In cazul plantatiilor intensive, nu se mai utilizeaza conducerea sub forma de tufa, ci formarea pomilor cu o singura tulpina si coroana. Astfel, in primii ani, se fac taieri cu scopul de a forma o tulpina de aproximativ 80 cm inaltime si coroana dupa sistemul vas ameliorat. Taierile se efectueaza in perioada de repaus vegetativ. Alunul formeaza drajoni la baza trunchiului, iar acestia se elimina pentru ca pomul sa nu aloce resurse pentru cresterea si dezvoltarea lor.
Dupa ce alunul a ajuns la capacitatea maxima de productie (dupa 6 ani de la plantare), taierile vor urmari normarea incarcaturii de rod sau (daca este cazul) stimularea fructificarii. Odata cu cresterea si dezvoltarea plantelor, cresterile anuale se reduc iar arbustul formeaza alune mici. Din acest motiv, incepand cu anul 8 se pot aplica taieri asupra ramurilor de rod si de semischelet. Aceste taieri se efectueaza anual doar la o treime din plante deoarece productia este afectata, fiind recomandata esalonarea efectuarii acestor taieri pe mai multi ani. Ranile mai mari de 4-5 cm se vor acoperi cu mastic.
Produse recomandate
Intretinerea solul din livada se poate face in mai multe moduri.
Terenul trebuie pregatit astfel incat lucrarile de ingrijire sa se realizeze cat mai usor. Intervalul dintre randuri se poate lucra la adancimea de 10-12 cm sau se poate erbicida. Se mai poarte cultiva cu ierburi perene, ce se cosesc periodic si se folosesc ca mulci. Stratul de mulci mentine o stare fitosanitara buna, impiedica dezvoltarea buruienilor, mentine umiditatea solului si reduce numarul lucrarilor de intretinere. Pe randurile de pomi, terenul se lucreaza mecanizat.
Sistemul radicular al alunului nu patrunde in profunzime, majoritatea radacinilor gasindu-se la adancimea de 50-60 cm. Din aceasta cauza, alunul poate fi afectat de seceta iar in zonele in care nu se inregistreaza minim 700 mm precipitatii pe an, aplicarea irigatiilor este obligatorie. Udarile se realizeaza la nevoie, cu norme de 400-500 metri cubi/ha/udare, utilizandu-se cu succes sistemul de irigare prin picurare.
Fertilizarea suplimentara este necesara pentru ca arbustul sa atinga potentialul de productie.
La alun, fertilizarea organica are o mare importanta, datorita faptului ca pe radacinile sale se formeaza micorize, simbioze ce sunt favorizate in solurile bogate in materie organica, afanate. O data la 3 ani se poate adiministra gunoi de grajd. Fertilizarea chimica se realizeaza anual, in functie de fertilitatea solului si cerintele plantelor. Fosforul si potasiul se administreaza toamna si se incorporeaza in sol, iar azotul se administreaza la inceputul primaverii. In cazul plantatiilor de alun tinere, ingrasamintele se aplica localizat, de-a lungul randurilor.
Ingrasamintele hidrosolubile se administreaza doar prin sisteme de irigare prin picurare, localizat.
Foliar, se pot aplica ingrasaminte in functie de necesitatile plantei si de conditiile de mediu.
Pentru a sprijini plantele sa depaseasca perioadele de stres, se pot efectua fertilizari foliare si radiculare cu ingrasaminte specifice. Radicular, se pot aplica activatori de sol, pentru imbunatatirea structurii solului si a absorbtiei radiculare.
Produse recomandate
In cazul plantatiilor comerciale, sanatatea alunilor este foarte importanta pentru obtinerea de productii ridicate. De aceea, se acorda atentie sporita depistarii la timp a atacurilor de boli sau daunatori. Chiar daca in conditiile tarii noastre, arbustii de alun rareori afectati, in livezi se pot intalni unele boli. De exemplu: patarea bacteriana, monilioza fructelor, fainarea, antracnoza. Printre daunatori se remarca afidele, gargarita alunului, acarianul mugurilor etc.
In vederea reducerii incidentei bolilor si daunatorilor, se recomanda adunarea si arderea resturilor vegetale si a frunzelor cazute toamna. In caz contrar, acestea se pot composta, fiind o buna metoda de valorificare a resturilor organice. Intrarea in repausul vegetativ reprezinta o oportunitate pentru efectuarea unor tratamente importante in lupta contra bolilor si daunatorilor.
Recoltarea
Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitatea deplina, moment semnalat de culoarea ciocolatie-roscata a fructelor. In plus, stratul dintre coaja si samanta este uscat, miezul este dulce, iar fructele se desfac usor din invelisul de sustinere (involucru). Recoltarea se poate face prin scuturarea arbustului si adunarea fructelor sau prin culegerea manuala. Daca alunele au fost recoltate cu tot cu invelis (involucru), acesta se va elimina imediat dupa recoltare. Pentru a putea fi pastrate in conditii optime, fructele trebuie uscate timp de 4-6 zile, asezate in straturi subtiri. Daca alunele au fost uscate corespunzator, se pot pastra timp de 1 an in camere bine aerisite.
Sfatul specialistului
